Bonsai – arta si traditie japoneza

Bonsai este arta de creste plante, de obicei arbusti sau copaci, astfel incat ei sa ramana de dimensiuni reduse. Astazi, termenul de bonsai inseamna chiar arbustul in sine. In cultura japoneza, traditia bonsaiului este una foarte indelungata, de circa un mileniu.

Scurt istoric

Termenul de „bonsai” este format din doua cuvine de origine japoneza, „bon” , insemnand tava sau vas cu margini joase, si „sai”, in traducere „a cultiva”.

Bonsai este arta de creste plante, de obicei arbusti sau copaci, astfel incat ei sa ramana de dimensiuni reduse. Astazi, termenul de bonsai inseamna chiar arbustul in sine. In cultura japoneza, traditia bonsaiului este una foarte indelungata, de circa un mileniu.

Bonsaiul traditional era crescut in gradina. Aceasta arta a fost adaptata incat sa poata fi practicata si in casa. Avantajul bonsaiului crescut in casa este ca acesta isi pastreaza calitatile estetice indiferent de anotimp.

Bonsaiul, spre deosebire de cultivarea altor plante, nu are un scop practic. El are rolul de a oferi o munca placuta celui care il creste si de a-i face placere privitorului.

Notiuni introductive

Primul pas spre a creste propriul vostru bonsai este de a alege fie sa incepeti cu seminte, fie cu puieti. Expertii recomanda in general sa se inceapa cu puieti, in special pentru cei care nu au mai facut niciodata asta.

Un alt pas foarte important este alegerea soiului pe care vreti sa-l plantati. Fiecare soi de planta are un alt regim de ingrijire. In general, sunt preferate soiurile cu frunze mici sau coniferele. Tehnicile de ingrijire ale unui bonsai implica taierea anumitor frunze, altoirea, legarea crengilor cu sfoara pentru a le da forma dorita si modelarea trunchiului si a crengilor cu ajutorul unor instrumente speciale.

In general, un bonsai este cu atat mai apreciat cu cat el seamana mai bine cu un copac matur, dar pastrandu-si dimensiunile reduse. De asemenea, asimetriile sunt foarte apreciate. Ideal ar fi sa nu se vada interventiile artistului atunci cand bonsaiul este expus.

Stiluri de modelare a bonsaiului

•Stilul drept formal (chokkan) presupune un trunchi drept, vertical. Crengile cele mai lungi se afla jos si se scurteaza progresiv spre varf. Varful se afla fix deasupra bazei trunchiului.
•Stilul drept informal (moyogi) este asemanator stilului chokkan, dar incorporeaza curbe vizibile. Progresia crengilor este aceeasi, dar tairea acestora este mai neregulata.
•Stilul aplecat (shakan) presupune un trunchi drept, ca si in stilurile precedente, dar de aceasta data varful copacului nu mai este in dreptul radacinii, ci usor deplasat fie spre dreapta, fie spre stanga.
•Stilul cascada (kengai) imita forma copacilor care cresc pe malul apelor. Varful copacilor cade undeva mai jos de baza vasului.
•Stilul Literati trimite la copacii care cresc in conditii aspre. Trunchiurile sunt contorsionate, frunzisul este rar.
•Stilul padure (yose ue) presupune mai multi copaci, de obicei din aceeasi specie, de intaltimi diferite, crescuti in acelasi vas.
•Stilul matura (hochidachi) este un stil foarte potrivit pentru specii cu ramuri intinse si delicate, cum ar fi ulmul. Crengile sunt lasate sa creasca in toate directtiile, cam la o treime din inaltimea trucnhiului. In varf ele formeaza o sfera.

Specii care pot fi folosite pentru bonsai

•Pinul este foarte apreciat deoarece, spre deosebire de foioase, nu-si pierde frunzele iarna. Este relativ usor de intretinut si face usor fata iernilor aspre cu o protectie moderata. Este important de retinut ca atunci cand vreti sa indepartati din ace sa nu le smulgeti, ci sa le taiati cat mai aproape de baza, spre a nu risca sa indepartati si mugurii. Crengile se taie de preferinta toammna. Solul ideal ar fi unul uscat, usor acid.

•Buxusul prefera sa fie crescut afara, intr-un sol calcaros, dar bine drenat. Este de preferat sa incepeti cu un butas maricel pe care sa-l formati prin reducere. Taierile trebuie facute iarna tarziu sau spre inceputul primaverii.

•Paducelul prefera soarele direct. In zilele toride ar trebui, totusi, asezat intr-un loc cu lumina indirecta. Paducelul are nevoie de apa din abundenta. Tairea se face primavara, inainte de deschiderea mugurilor.

•Ficusul se inmulteste fie prin seminte, fie prin butasi, la inceputul verii. Butasii trebuie plantati intr-un amestec de 1/3 pamant, 2/3 nisip. Prefera lumina directa. Udarea trebuie sa fie moderata, apa nu trebuie sa balteasca la suprafata solului. In final solul trebuie sa fie compus din 50% turba, 30% pietris si 20% tuf vulcanic.

•Teiul adora lumina si este de preferat sa-l plasati intr-un loc cu lumina directa pe tot parcursul zilei. Udarea se face in asa fel incat solul sa nu fie niciodata perfect uscat, dar fara sa se acumeleze prea multa apa. Taierile masive se fac cel mai bine in martie-februarie.

•Zada este bine sa fie asezata tot in lumina, dar fiind o specie de clima de rece, nu suporta bine zilele caniculare. Temperatura ideala pentru zada este sub 25°C. Taierile se pot face atat toamna cat si primavara solul trebuie sa aiba o umiditate constanta, dar nu prea mare.

•Ienuparul suporta bine orice fel de temperaturi, de la ger la cele caniculare. Udarea se face atunci cand stratul superior de sol este uscat. Taierile trebuie facute grija, pe fiecare ramura trebuie lasate cateva ramificatii, altfel exista riscul sa se usuce. Indepartarea frunzelor se face intodeauna cu mana.