Mos Craciun (25 decembrie)

Mos Craciunul cu plete dalbe, astazi imbracat in costum rosu, cu sacul doldora de jucarii sau alte atentii, deplasandu-se in sanie trasa de reni, de cerbi sau de iepurasi, nu tine deloc de vechile traditii romanesti, ci reprezinta, ca si pomul (bradul) de Craciun, un imprumut tarziu din lumea apuseana, neatestat la noi inainte de secolul al 19-lea. Comunistii l-au rebotezat Mos Gerila (uzand abil tot de un nume de personaj fantastic din basmele populare), pentru a estompa pe cat cu putinta implicatiile religioase. Traditia crestina spune ca Mos Craciun ar fi fost proprietarul sau paznicul binevoitor al staulului in care a nascut Fecioara. Dupa o alta varianta a legendei, el a fost, dimpotriva, un om bogat si rau, care ar fi refuzat sa dea ajutor Mariei, de n-ar fi intervenit nevasta-sa, Craciuneasa. Ba mai mult, de furie ca femeia i-a ajutat pe straini, el i-ar fi taiat mainile de la coate, dar acestea s-au refacut in scalda Pruncului. Pentru inima ei buna, Craciuneasa trece drept patroana a moaselor. In fata unei asemenea minuni, Craciun insusi se spaseste si se crestineaza, devenind primul dintre sfinti. S-a spus si ca personajul popular ar fi continuarea unei vechi zeitati pagane a locului. Se stie, bunaoara, ca sarbatoarea Nasterii Domnului s-a suprapus pe vechea sarbatoare a nasterii zeului Mithra (Natalis Solis Invicti). In vechime, crestinii sarbatoreau tot acum si Anul Nou, ceea ce explica faptul ca Anul Nou actual (1 ianuarie) mai este numit pe alocuri si „Craciunul cel mic“.

sursa: crestinortodox.ro

Mos Ajunul (24 decembrie)

Ajunul Craciunului apare personificat in chipul unui mos cumsecade, frate mai mic al lui Mos Craciun si despre care se spune ca ar fi fost pastor: Mos Ajunul. Acesta pare mai autohton decat Mos Craciunul actual, de import occidental. Romanul se pune sa chefuiasca inca din seara de ajun, cand in unele parti se crede ca vin si sufletele mortilor sa petreaca laolalta cu cei vii. Ca atare, pe masa se pune hrana anume si pentru ei (s-ar zice ca mortii nu prea trag la carne, ci mai degraba la colaci, turte si cozonaci). Copiii umbla cu Mos Ajunul („Ne dati ori nu ne dati...?“) si primesc mai ales nuci si covrigi. E bine sa se imparta bucate, atat in numele mortilor, cat si ca semn de belsug, fiind rastimpul prin excelenta al darurilor. Lipsa reciprocitatii e rau vazuta, iar pe alocuri se crede ca zgarcitii incaseaza pedepse de la Mos Ajun (cele mai grele fiind ale acelora care nu primesc uratorii). Daruitul de bani nu intra in optica traditionala, incetatenindu-se abia in mahalale oraselor (mai ales o data cu „tiganizarea“ colindatului).

De la San Nicoara la Mos Niculae

(6 decembrie) Poporul are habar mai putin de identitatea si biografia reala a Sfantului Nicolae, desi il tine foarte drag. San Nicoara, cum era indeobste numit in lumea traditionala, este mai degraba un personaj mitologic, in jurul caruia s-au tesut legende diverse si uneori nastrusnice, cu vagi ecouri din cultul bisericesc. El ar fi al doilea sfant facut de Dumnezeu si ar sta de-a stanga Acestuia (primul facut, Mihail, are cinstea sa stea de-a dreapta). San Nicoara (ajutat de San Toader) pazeste Soarele, care are adesea tendinta sa fuga, ca un cal naravas. San Nicoara e acum batran, dar in tineretile lui unii zic ca ar fi fost podar, iar altii ca ar fi fost corabier si pescar (ca protector al corabierilor, Sf. Nicolae este cunoscut pe scara larga, atat in Rasarit cat si in Apus). El ar fi oprit si apele Potopului pe vremea lui Noe. Se pare ca ipostaza de Mos Niculae, cu obiceiul de a face daruri copiilor (dulciuri pentru cei cuminti, insa nuieluse pentru cei neastamparati) e o inovatie oraseneasca, prefigurand darnicia mai substantiala a lui Mos Craciun.

sursa: crestinortodox.ro

Traditii ale sarbatorilor de iarna

Bradul de Crăciun
Bradul deţine rolul principal în perioada Crăciunului. Împodobitul acestuia este cel mai îndrăgit obicei de sărbători, datorită simbolurilor care i se asociază: iubire (pentru că este împodobit de întreaga familie), bucurie şi fericire (pentru că sub el sunt puse cadourile), magie (se spune că Moş Crăciun nu vine în casele unde nu e brad), viaţă, trăinicie şi sănătate (pentru că este mereu verde, chiar şi când afară e zăpadă). Practic, bradul a devenit centrul sărbătorilor de iarnă!

Şosete tricotate, crenguţe de brad şi de vâsc, globuleţe, fundiţe, ghirlande colorate, oameni de zăpadă, steluţe şi fulgi, toate te vor ajuta să intri în atmosfera de sărbătoare.

Steluţa

Mulţi brazi de Crăciun au o steluţă în vârf. Se spune că stelele ne conduc spre locuri speciale, iar pe vremuri multe dintre constelaţii, de exemplu, Ursa Mare şi Ursa Mică erau venerate ca divinităţi. Evreii din vechime foloseau steaua în şase colţuri a lui David ca simbol religios, iar steaua de Crăciun în cinci colţuri ne aminteşte de steaua apărută deasupra Betleemului la naşterea Pruncului. În multe culturi, stelele sunt semne ale norocului şi ale realizării unor ţeluri măreţe.

Coroniţa de Crăciun

Agăţarea coroniţelor de uşa casei este un obicei originar din Europa, unde, de Crăciun, porţile se decorau cu ramuri veşnic verzi, pentru a invita în casă spiritele pădurii. Există crezul că aceste spirite ar aduce sănătate şi noroc. Oamenii încă îşi mai împodobesc casele cu coroniţe de brad şi de laur, ca mod de a-şi întâmpina prietenii şi rudele. Forma circulară a coroniţei simbolizează natura veşnică a dragostei.

Renii

Cine nu a auzit de simpaticii reni care trag sania Moşului? Ei sunt nouă la număr şi au nume amuzante: Dasher, Dancer, Donner, Vixen, Comet, Cupid, Prancer, Blitzen şi Rudolf. Povestea cunoscută a renului cu nasul roşu, Rudolf, cel care luminează drumul pentru sania plină cu daruri a lui Moş Crăciun, face ca aceste personaje să fie şi mai simpatice. Şi pentru că sunt animale specifice zonelor reci, renii se potrivesc de minune în decorurile de iarnă şi de sărbători. În plus, ei poartă clopoţei care aduc veselie, anunţând celor care le aud clinchetul că au sosit cadourile.

Ciorăpeii de Crăciun

Obiceiul ciorapilor de Crăciun provine dintr-o legendă despre un nobil care şi-a risipit necugetat averea, lăsându-şi fetele fără zestre. Sfântul Nicolae a auzit despre această situaţie şi a venit pe ascuns la locuinţa fetelor. El a aruncat trei pungi cu monede de aur prin hornul casei, care au căzut în ciorapii fetelor, atârnaţi la uscat lângă şemineu.

În secolul al XVIII-lea, copiii din Olanda îşi lăsau saboţii lângă vatră, sperând că Sinterclass (Moş Crăciun) le va aduce daruri. Mai târziu, pantofiorii de lemn s-au transformat în şoseţele, iar Sinterclass a devenit, pentru englezi, Santa Claus. Astăzi, multă lume încă foloseşte ciorăpelul de Crăciun, în care pune mici daruri pentru copii şi cei dragi.

Vâscul

Se crede că vâscul a fost utilizat dintotdeauna pentru a sărbători sosirea iernii. Această plantă veşnic verde era folosită pentru decorarea locuinţei, se credea că posedă puteri tămăduitoare speciale, vindecând orice, de la infertilitatea femeilor până la otrăviri. Scandinavii vedeau vâscul ca pe o plantă a păcii şi a armoniei, asociindu-l cu Frigga, zeiţa dragostei. Obiceiul sărutului sub vâsc provine din credinţa că acest gest sub un lăstar al plantei aduce armonie şi înţelegere şi face ca să crească iubirea în cuplu.

Lumânările

Aprinderea lumânărilor în perioada Crăciunului este o tradiţie veche ce reprezintă naşterea lui Iisus şi reînnoirea vieţii, puritate, speranţă, găsirea drumului bun în viaţă. Se crede că Martin Luther, reformatorul protestant, a fost primul care a aprins lumânările din bradul de Crăciun. Venind acasă într-o seară de decembrie întunecată, în apropierea Crăciunului, acesta a fost uimit de frumuseţea luminilor care străluceau printre ramurile unui brăduţ din faţa casei sale. Luther a împodobit apoi bradul de Crăciun din casa sa cu lumânări.

Colindele

Colindele sunt o parte importantă a spiritului Crăciunului. Grupuri de copii, fete şi băieţi, merg din casă în casă să colinde, toată ziua de Ajun. Se spune că e bine să primeşti colindători, pentru că urarea lor aduce noroc, iar dacă nu primeşti colindul vei fi urmărit de ghinion. După ce colindătorii termină de cântat, gazda îi invită în casă şi le oferă mere, nuci, dulciuri şi colaci. Nucul simbolizează belşugul şi longevitatea, iar merele semnifică bunăstare şi bogăţie.

sursa: timpul .md

Colindatul

Colindatul sau uratul pe la case constituie un obicei stravechi, desigur precrestin, dar care, in timp, a ajuns sa faca, s-ar zice, casa buna cu crestinismul. Cantecelele respective atrag norocul sau binecuvintarea asupra oamenilor si gospodariilor, pentru tot anul care urmeaza. In vechime, colindele erau „specializate“ (de preot, de pastor, de fata mare etc.). O categorie importanta de colinde sunt strict legate de Craciunul bisericesc, evocand inchinarea magilor (Viflaimul sau Vicleimul - stalcire a numelui Betleem) sau panica si viclenia lui Irod (Irozii), culminand cu taierea pruncilor (cei 14000, pe care Biserica ii pomeneste pe 29 decembrie). Scenariile sunt simple, cuceritoare in naivitatea lor. Cam in acelasi timp, flacaii umbla cu Capra (Turca, Brezaia) sau cu Ursul, in cete pestrite si galagioase (ca e un obicei pagan se vede si din aceea ca in unele parti se zice ca astfel de colindatori „glumeti“ ar fi parasiti vreme de 6 saptamani de ingerul lor pazitor!), iar copiii cu Steaua („Cine primeste steaua cea frumoasa si luminoasa...“). Cantecele de stea cu care suntem familiarizati astazi (mai ales „Steaua sus rasare...“) sunt de origine culta, adeseori chiar bisericeasca. Plugusorul si Sorcova sunt legate de innoirea anului, neavand nici o legatura cu ciclul religios al Craciunului. Din pacate, toate par a fi pe cale de disparitie, sau in orice caz iremediabil compromise de transformarea lor intr-o forma de cersit tiganesc (extinsa stupid si penibil cam de pe la Sf. Nicolae si pana la Sf. Vasile).

 sursa: crestinortodox.ro

Calatorie de Craciun prin lume- momente culinare

• Culinar te invita intr-o calatorie speciala pentru a afla cum arata mesele de Craciun in tarile lumii. Afla si tu ce traditii au alte popoare in aceste zile de sarbatoare.
• 

  In aceste zile magice, Culinar te invita la o calatorie prin lume, pentru a vedea ce obiceiuri de Craciun au diverse popoare. Vom vizita impreuna tari renumite pentru specialitatile culinare, cum sint Spania si Grecia, dar nu vom uita locuri mai exotice, ca Finlanda. Si, bineinteles, vom arunca o privire si in casele americanilor, sa vedem cum se pregatesc de Craciun. 
  

  Craciunul in Spania

  
  
  In perioada Craciunului, pe mesele spaniolilor predomina produsele "de pamant", cum ar fi sofranul, uleiul de masline sau otetul de Jerez. Majoritatea preparatelor traditionale sunt pe baza de fructe uscate: migdale in supa, nuci si migdale in prajituri si seminte de pin in varza rosie. Fructele uscate sunt o mostenire lasata de arabii care au locuit in multe regiuni ale Spaniei timp de opt secole. Acestia au marcat bucataria spaniola, aducand mai multe produse, cum ar fi orezul, portocalele si, in special, migdalele. Varza rosie nu poate sa lipseasca din meniul de Craciun, pregatita foarte simplu: fiarta si aromata cu usturoi. In unele case, varza este aromata cu seminte de pin si stafide si stropita cu vin Riebera del Duero, pentru mai multa savoare si culoare. Foarte multi spanioli gatesc peste de Craciun, lucru explicabil avind in vedere ca Spania este a doua tara consumatoare de peste din lume. Il prefera prajit, alaturi de cartofi si ceapa si decorat cu patrunjel si sofran. Pestele poate fi imbracat cu un sos de sherry si piper. In unele zone se adauga si usturoi taiat foarte fin, usor calit in ulei. Craciunul nu poate fi conceput de spanioli fara pregatirea unei prajituri traditionale, numita "touron", preparata din ciocolata, nuca de cocos, inghetata de praline, pasta de migdale. La sfarsit, se glazureaza cu ciocolata, in combinatia cu ulei de masline, in loc de unt, fructe uscate, nuci si migdale intregi. 
  

  Craciunul in Grecia

  
  
  Craciunul si Anul Nou in Grecia sunt sarbatori bogate in superstitii, dar si in preparate traditionale. Bucatareasa nu uita niciodata sa insemne painea de Craciun presand aluatul cu palma, inainte de a-l pune la copt, pentru a le arata copiilor ca Isus a binecuvintat painea in aceasta zi sfanta. La sate, se face o paine speciala, cu forma de vaci sau oi, ce se imparte animalelor de catre fata cea mai mare. Sarbatorile de iarna din Grecia sunt sobre. Mesele sunt frugale. Micile brutarii lucreaza la maxim pentru a pregati placinte ovale pe care prietenii si vecinii si le daruiesc. Printre prajituri traditionale sunt "Melomakaronas", insiropata cu miere, si "Kourabiedes", acoperita cu fulgi de zahar. De Anul Nou traditia cere sa se puna pe prajitura o moneda de aur sau de argint. In Smyrna, se imprima pe prajituri simbolul vulturului din Bizant. La greci, nu exista traditia impodobirii bradului, deoarece, in Grecia, nu exista brazi. Locul lor este luat de creanga de maslin. In Madytos, o crenguta de maslin este fixata in mijlocul prajiturii de Craciun, care se asaza in centrul mesei. In jur se decoreaza cu nuci, portocale si mere. Conform traditiei, una dintre persoane se ridica de la masa spunand: "Masa Femeii, masa Fecioarei Maria, Isus s-a nascut, toata lumea se bucura". Prajitura si crenguta raman in centrul mesei pana la Epifanie, cand poate fi taiata. 
  

  Craciunul in Finlanda

  
  
  Luna decembrie este in Finlanda o luna a bucuriei, cand prietenii se aduna si servesc "Glögi ", o bautura fierbinte, cu vin indulcit si aromat. Masa de Craciun este bogata in preparate de baza pe peste: somonusor sarat, lavaret crud sau hering in variate sosuri. Pestele inghetat are un gust asemanator cu al aspicului, iar icrele de somon, de peste alb si de cod sunt asemanatoare caviarului. Nu trebuie uitat merluciul, peste care se macereaza in apa minerala si se serveste cu sos bechamel si cartofi. Se poate adauga unt topit si piper. Alte mancaruri traditionale sunt sunca si carnatii, specialitate de baza in bucataria finlandeza. Se spune aici ca un om se satura doar atunci cand refuza un carnat finlandez. Desertul de Craciun este pe baza de prune, cum ar fi "joulutorttu", o placinta cu gem, pufoasa, coapta la cuptor. Ziua de 24 Decembrie este o zi de relaxare in Finlanda: restaurantele sunt inchise, transportul public este suspendat. Abia dupa Saint-Etienne (Sfintul Stefan) se reia activitatea. 
  

  Craciunul in SUA

  
  
  In SUA, nu exista un meniu standard pentru perioada Craciunului. Curcanul servit cu ocazia sarbatorii Thanksgiving, care are loc cu trei saptamani inainte de Craciun, este inlocuit cu carne de bou. Aperitivele sunt reci, pregatite deseori din somon afumat, iar desertul variaza de la regiune la regiune si chiar de la casa la casa. Daca nu prea exista preparate traditionale, decoratiunile si aranjarea mesei sunt specifice pentru aceasta perioada. Cel mai mult se folosesc formele de brazi si culorile rosu si verde. La Casa Alba se serveste „Prajitura prezidentiala”, preparata dupa o reteta veche, de peste doua secole (cu cirese, migdale, petale si sirop de trandafiri). Aceasta traditie a inceput in perioada lui Abraham Lincoln si este unica in lume. In locuintele din Vestul Americii se pregateste, in aceasta perioada, traditionala bautura "Egg Nog", in vase mari de sticla. "Egg Nog" se prepara cu brandy, rom, oua, lapte si se serveste musafirilor in cescute de sticla, in semn de bun venit. In marile hoteluri, vasele cu Egg Nog se asaza pe o masa imbracata in alb, pe hol, langa bradul luminos. 
  

  Craciunul in Romania

  
  
  In tara noastra nu lipsesc de pe masa de Craciun preparate traditionale, cum sunt: sarmalele in foi de varza, friptura de porc si toba si carnatii, preparati in casa de fiecare gospodina. La desert, se servestecozonacul cu nuca sau mac, Vinul este bautura preferata de toti romanii in seara de Craciun. 

Beneficiile ceaiurilor din planta de ceai

În sezonul rece să ne bucurăm la maximum de beneficiile şi savoarea ceaiurilor. Avem atâtea opţiuni pline de beneficii.

Planta de ceai, Camellia Sinensis

Creşte în zonele tropicale şi sub-tropicale la altitudini de peste 1500 de metri şi în funcţie de modul în care sunt culese şi uscate frunzele sunt obţunute cele 4 tipuri de ceai: alb, verde, negru şi oolong. Iată care sunt beneficiile acestor băuturi extrem de apreciate în toate culturile.

Ceaiul alb

Este cel mai scump sortiment de ceai şi se prepară şi în cantităţi mai mici decât celelalte. Acesta se obţine din frunzele foarte tinere şi din mugurii plantei, care sunt tratate pentru a se opri fermentarea şi deshidratarea lor şi pentru a păstra cât mai multe dintre proprietăţile iniţiale.

• 
  

Bogat în antioxidanţi, ceaiul alb este benefic pentru frumuseţe dar şi pentru funcţionarea eficientă a organismului. Poţi să îl consumi în cantităţi mai mari decât pe cel negru sau verde deoarece are cea mai scăzută cantitate de cofeină (aprox. 15 mg într-o ceaşcă) şi este şi cel mai plăcut aromat. Presupusele efecte benefice de care te poţi bucura dacă obişnuieşti să consumi des ceai alb sunt: tensiune arterială scăzută, nivelul colesterolului scăzut, detoxifirea ficatului, întăreşte sistemul imunitar, respiraţie plăcut mirositoare şi piele cu aspect tânăr mai mult timp datorită cantităţii mari de antioxidanţi.

• 
  

Ceaiul verde.

Este preparat din frunzele neoxidate ale plantei de ceai. Acesta conţine o cantitate moderată de cofeină, aprox 20 mg la o porţie, aşadar poţi să consumi până la 3 căni pe zi fără să te confrunţi cu efecte secundare, ca în cazul ceaiului negru. Ca şi în cazul consumului frecvent de ceai alb, beneficiile sunt atât de ordin estetic, reduce apariţia ridurilor dar şi la nivelul funcţionării organismului.

• 
  

Ceaiul verde reduce colesterolul din sânge, menţine în limite normale tensiunea arterială, luptă împotriva celulelor canceroase, stimulează imunitatea, reduce riscul de infarct, omoară bacteriile din gură şi albeşte dinţii.

Ceaiul negru.

Se obţine prin oxidarea completă a frunzelor plantei de ceai. Deoarce conţinea cea mai mare cantitate de cofeină trebuie să îl consumi cu moderaţie. Printre beneficiile ceaiului negru putem enumera o putere de concentrare mai bună, întăreşte sistemul osos, măreşte nivelul de energie, întăreşte sistemul imunitar, conţine numeroşi antioxidanţi şi reduce nivelul de stres.

• 
  

Ceaiul oolong.

Este un ceai intermediar între ceaiul verde şi cel negru ca nivel de oxidare şi este la fel de benefic precum celelalte sortimente. Ceaiul oolong poate fi kick-ul de energie necesar pentru a avea mintea limpede la job, sursa de antioxidanţi pentru o imunitate crescută iarna, îţi păstrează aspectul tânăr al pielii mai mult timp, reduce apetitul şi scade şansele de a suferi de boli ale sistemului cardivascular.

Oricare dintre cele 4 sortimente de ceai ai alege, aromat sau nu, te vei bucura de numeroase beneficii. Profită şi tu de ele!

sursa: cosmopolitan.ro

Pulpa de porc impanata

Iti trebuie:

• 1 kg pulpa de porc
• 200 g slaninuta afumata
• 6-8 catei de usturoi
• sare
• piper
• foi de dafin
• cimbru
• 200 g malai
• 3 linguri de ulei

Pregatesti asa:

1. Speli bine pulpa de porc, o cureti de pielite, o stergi cu un prosop de bucatarie si cu ajutorul unui cutit ii faci niste buzunarase.
2. Tai slanina in cubulete mici, usturoiul il cureti si il tai felii si umpli buzunarasele facute in pulpa de porc cu cubulete de slanina si usturoi.
3. Freci pulpa deasupra cu sare si piper si o treci prin malai pe toate partile.
4. O asezi intr-o tigaie grill unsa cu slanina si putin ulei si o rumenesti frumos pe toate partile.
5. Dupa ce s-a rumenit frumos, o asezi intr-un vas termorezistent uns cu unt, adaugi si foile de dafin, frunzulite de cimbru si lasi la cuptor circa 50 de minute.
6. Pofta buna!

Cum iti protejezi pielea de vremea rece

În sezonul rece trebuie să ai grijă să îţi hidratezi tenul mult mai bine.

Dacă eşti mulţumită de crema de faţă pe care o foloseşti în mod curent şi nu vrei să o schimbi cu una mai hrănitoare poţi să foloseşti în plus şi o cremă de noapte, pentru un efect hidratant mai puternic. Nu uita şi de masca de faţă săptămânală, din ingrediente naturale, la îndemână.

Chiar dacă temperaturile sunt scăzute asta nu înseamnă că razele soarelui nu sunt la fel de nocive. De aceea este indicat să foloseşti ziua o cremă cu factor de protecţie, mai ales dacă obişnuieşti să petreci mai mult timp afară.

Când îţi speli faţa rezistă tentaţiei de a folosi apă cât mai caldă, ci mai degrabă spală-te cu apă călduţă pentru a nu favoriza deshidratarea pielii. La fel este indicat să procedezi şi în cazul cremei de faţă, care trebuie să fie cât mai rece atunci când o aplici.

• 
  

Alimentaţia în sezonul rece.

Trebuie să fie bogată în antioxidanţi pentru a păstra strălucirea pielii şi pentru a-i oferi protecţie din interior împotriva agresiunilor cauzate de vreme. Iar ca să reduci roşeaţa excesivă evită alcoolul, chiar dacă uneori îţi încălzeşte serile reci şi foloseşte cataplasme cu turmeric, lemn dulce, castravete, ghimbir şi etract de ceai alb pentru a reduce inflamaţiile.

• 
  

În ultimul rând, cel mai simplu sfat de protecţie a pielii în sezonul rece este să ai o garderobă corespunzătoare. Fă-ţi o colecţie cât mai variată de eşarfe, care nu doar îţi protejează tenul de vânt şi temperaturile scăzute, dar înveselesc orice ţinută.

sursa: cosmopolitan.ro

Călatorie în minunata lume a Sărbătorilor de iarna

                                                                Despre colinde

Colindele (sau colindurile) sunt nişte cântece tradiţionale româneşti, anume felicitări (urări) de tip epico-liric, având în general între 20 şi 60 de versuri. Colindele sunt legate de obiceiul colindatului, datină perpetuată din perioada precreştină . Colindele nu trebuie confundate cu cântecele de stea, specifice sărbătorilor creştine de iarnă, şi nici colindatul cu umblatul cu steaua . Colindele se cântă în preajma Crăciunului. Unele dintre ele au o sumedenie de variante şi versiuni, potrivit diferitelor regiuni şi graiuri.

Originile Iniţial, colindele aveau o funcţiune rituală, anume aceea de urare pentru fertilitate, rodire şi belşug. Acest obicei era legat fie de începutul anului agrar (adică de venirea primăverii), fie de sfârşitul său (toamna, la culegerea recoltei) . Pe de altă parte, un scop des întâlnit al colindelor era acela de alungare a spiritelor rele şi de reîntâlnire cu cei plecaţi pe tărâmul celălalt. În acest sens, ele moştenesc funcţiunea sărbătorilor păgâne ale Saturnaliilor, Calendelor lui Ianuarie şi a Dies natalia Solis Invicti. Peste timp, din semnificaţia iniţială a colindelor s-a păstrat doar atmosfera sărbătorească, de ceremonie, petreceri şi urări

Colindul Vechi Obicei la Români

Adevaratul colindat se desfasoara in seara si noaptea de Craciun. Colindatorii se aduna in cete bine rânduite. Fiecare grup işi alege un conducător numit de obicei "vătaf" sau "jude". Colindătorilor propriu-zişi li se alatură caţiva flacăi cu sarcina să poarte, in saci si traiste, darurile primite.Pe vremuri, fiecare ceată putea să ia la colindat numai o anumită parte a satului, avand grija să nu patrundă in zona ce se cuvenea alteia.
Odata intraţ iîn curtea casei, colindatorii işi deapănă repertoriul înaintea membrilor casei, adunaţi în prag.Cântecele sunt întotdeauna insoţite de dansuri.Dupa ce cântecele şi dansurile din faţa casei s-au terminat, gazda işi invită colindătorii în casa. Aici, inainte de aşezarea la masă pentru ospăţul comun, vătaful cetei porunceşte să se cânte alte câteva colinde.Numărul colindelor depinde în mare masură de rangul gazdei şi de belşugul de daruri pe care ea urmează să le ofere colindatorilor.
Unei singure melodii îi pot corespunde mai multe texte (versiuni locale, varianta laică sau creştină)

Manusi tricotate

sursa foto: http://poarta-handmade.blogspot.ro/2012/01/manusi-tricotate-manual-la-moda-iarna.html

După ce te dumireşti care e treaba cu tricotatul circular începe nebunia. Şi pentru ca se apropie Crăciunul şi un dar facut cu mâna şi sufletul este cu adevărat special dar şi pentru că sunt super simplu de făcut, propun să încerci cu încredere mănuşile astea pe jumătate.

Sunt numai bune să ţii cana de cafea când ieşi la o ţigară sau cand culegi nişte patrunjel din gradina ori când ieşi seara de la serviciu şi volanul e bocna şi în câte şi mai câte situaţii la care nu ma pot gandi eu acum pe loc.

Trebuie avută în vedere şi mărimea mâinii. Eu aş zice ca a mea e una medie şi manuşile au ieşit ok. Cum se face? Cam aşa:

Se ia un ghem de Cheval Blanc Bamboulene sau orice fir preferi, natural să fie, împreună cu nişte andrele cu vârf dublu de 3,5 mm.

Prescurtările folosite sunt următoarele:

F – tricotează pe faţă (4F – tricotează 4 ochiuri pe faţă, 7F- tricotează 7 ochiuri pe faţă)

D – tricotează pe dos (4D – tricotează 4 ochiuri pe dos, 7D- tricotează 7 ochiuri pe dos)

R – rând

M – marker

PM – pune un marker

TM – treci peste marker

Îs – înmulţeste un ochi la stânga ca aici

FD – se tricotează acelaşi ochi şi pe faţă şi pe dos ca aici

Se montează 52 ochiuri, câte 13 ochiuri pe fiecare din cele 4 andrele de lucru. La primul rând lucrul se împreunează cu grijă pentru a nu se răsuci.

Se lucrează punct elastic (eu am făcut 2F, 2D) până când lucrul măsoară 5 cm. Se lucrează apoi tot pe faţă încă 3 cm sau aproximativ până la baza degetului mare în funcţie de mărimea mâinii. Pentru formarea degetului se procedează astfel:

R1: 6F, PM, 2F, PM, F până la sfârşitul rândului;

R2: F până la M, TM, Îs 1 ochi, 1F, 1FD, TM, F până la sfârşitul rândului;

R3: F până la sfârşitul rândului;

R4: F până la M, TM, Îs 1 ochi, F până ai ajuns la ultimul ochi dinaintea celui de-al doilea marker, 1FD, TM, F până la sfârşitul rândului;

R5-R12: repetR3 şi R4 de încă 4 ori;

R12: F până la sfârşitul rândului;

R13: F până la M, scoate m, încheie 14 ochiuri, scoate al doilea M, F până la sfârşitul rândului;

R14: F până la ochiurile încheiate, montează 2 ochiuri, F până la sfârşitul rândului;

R15-R19: F până la sfârşitul rândului;

Se mai lucrează apoi încă 3 cm punct elastic (eu am făcut 2F, 2D). Se mai face încă o mănuşă şi ai terminat.

Spor la tricotat!

Sarbatorile de iarna in traditia populara

De la San Nicoara la Mos Niculae

(6 decembrie) Poporul are habar mai putin de identitatea si biografia reala a Sfantului Nicolae, desi il tine foarte drag. San Nicoara, cum era indeobste numit in lumea traditionala, este mai degraba un personaj mitologic, in jurul caruia s-au tesut legende diverse si uneori nastrusnice, cu vagi ecouri din cultul bisericesc. El ar fi al doilea sfant facut de Dumnezeu si ar sta de-a stanga Acestuia (primul facut, Mihail, are cinstea sa stea de-a dreapta). San Nicoara (ajutat de San Toader) pazeste Soarele, care are adesea tendinta sa fuga, ca un cal naravas. San Nicoara e acum batran, dar in tineretile lui unii zic ca ar fi fost podar, iar altii ca ar fi fost corabier si pescar (ca protector al corabierilor, Sf. Nicolae este cunoscut pe scara larga, atat in Rasarit cat si in Apus). El ar fi oprit si apele Potopului pe vremea lui Noe. Se pare ca ipostaza de Mos Niculae, cu obiceiul de a face daruri copiilor (dulciuri pentru cei cuminti, insa nuieluse pentru cei neastamparati) e o inovatie oraseneasca, prefigurand darnicia mai substantiala a lui Mos Craciun.

Ignatul (20 decembrie)

Numele zilei se trage de la Sf. Mucenic Ignatie Teoforul, trecut in calendarul bisericesc la data respectiva. Pentru tarani, Ignat a fost insa un simplu om necajit care, vrand sa-si taie porcul, ca tot romanul, a scapat securea in capul lui tata-sau, omorandu-l pe loc, apoi caindu-se toata viata si primind mila de la Dumnezeu siSfantul Petru. In ziua de Ignat se taie porcul si nu e bine sa lucrezi altceva. Cand tai porcul (care mai nou cica ar trebui adormit, dupa normele europene!), zici: „Ignat, Ignat, / Porc umflat“. Porcul nu-i luat chiar pe nepregatite, caci se spune ca, in noaptea de dinaintea Ignatului, isi viseaza cutitul... Cu sangele porcului se face semnul crucii pe fruntea copiilor, ca sa fie sanatosi peste an. Dupa taiere si transare, urmeaza „pomana porcului“, la care iau parte casnicii si ajutoarele. Regretata Irina Nicolau observa ca in popor se face o fina deosebire intre a taia porcul si a-l omori: daca respecti intru totul regulile traditionale (cum il injunghii, cum il parlesti, cum il transezi, cum il chivernisesti), atunci il tai (ceea ce e in firea lucrurilor, placand si lui Dumnezeu), in vreme ce, daca incalci regulile (ritualul), atunci se cheama ca-l omori, prefacand sacrificiul legiuit in crima nelegiuita! O vorba spune ca cine n-are porc gras de Craciun si cutit ascutit la vremea pepenilor, acela n-a cunoscut fericirea. Se mai zice, de asemenea: „Pastele fudulul“ si „Craciun satulul“ (niciodata romanul nu mananca atat de mult si de greu, ceea ce uneori umbreste bucuria spirituala a Craciunului, riscand sa-l prefaca in sarbatoare a pantecului, ispasita prin revolta ficatului sau a matelor, mai ales daca s-a tinut postul prealabil).

Mos Ajunul (24 decembrie)

Ajunul Craciunului apare personificat in chipul unui mos cumsecade, frate mai mic al lui Mos Craciun si despre care se spune ca ar fi fost pastor: Mos Ajunul. Acesta pare mai autohton decat Mos Craciunul actual, de import occidental. Romanul se pune sa chefuiasca inca din seara de ajun, cand in unele parti se crede ca vin si sufletele mortilor sa petreaca laolalta cu cei vii. Ca atare, pe masa se pune hrana anume si pentru ei (s-ar zice ca mortii nu prea trag la carne, ci mai degraba la colaci, turte si cozonaci). Copiii umbla cu Mos Ajunul („Ne dati ori nu ne dati...?“) si primesc mai ales nuci si covrigi. E bine sa se imparta bucate, atat in numele mortilor, cat si ca semn de belsug, fiind rastimpul prin excelenta al darurilor. Lipsa reciprocitatii e rau vazuta, iar pe alocuri se crede ca zgarcitii incaseaza pedepse de la Mos Ajun (cele mai grele fiind ale acelora care nu primesc uratorii). Daruitul de bani nu intra in optica traditionala, incetatenindu-se abia in mahalale oraselor (mai ales o data cu „tiganizarea“ colindatului).

Mos Craciun (25 decembrie)

Mos Craciunul cu plete dalbe, astazi imbracat in costum rosu, cu sacul doldora de jucarii sau alte atentii, deplasandu-se in sanie trasa de reni, de cerbi sau de iepurasi, nu tine deloc de vechile traditii romanesti, ci reprezinta, ca si pomul (bradul) de Craciun, un imprumut tarziu din lumea apuseana, neatestat la noi inainte de secolul al 19-lea. Comunistii l-au rebotezat Mos Gerila (uzand abil tot de un nume de personaj fantastic din basmele populare), pentru a estompa pe cat cu putinta implicatiile religioase. Traditia crestina spune ca Mos Craciun ar fi fost proprietarul sau paznicul binevoitor al staulului in care a nascut Fecioara. Dupa o alta varianta a legendei, el a fost, dimpotriva, un om bogat si rau, care ar fi refuzat sa dea ajutor Mariei, de n-ar fi intervenit nevasta-sa, Craciuneasa. Ba mai mult, de furie ca femeia i-a ajutat pe straini, el i-ar fi taiat mainile de la coate, dar acestea s-au refacut in scalda Pruncului. Pentru inima ei buna, Craciuneasa trece drept patroana a moaselor. In fata unei asemenea minuni, Craciun insusi se spaseste si se crestineaza, devenind primul dintre sfinti. S-a spus si ca personajul popular ar fi continuarea unei vechi zeitati pagane a locului. Se stie, bunaoara, ca sarbatoarea Nasterii Domnului s-a suprapus pe vechea sarbatoare a nasterii zeului Mithra (Natalis Solis Invicti). In vechime, crestinii sarbatoreau tot acum si Anul Nou, ceea ce explica faptul ca Anul Nou actual (1 ianuarie) mai este numit pe alocuri si „Craciunul cel mic“.

Colindatul

Colindatul sau uratul pe la case constituie un obicei stravechi, desigur precrestin, dar care, in timp, a ajuns sa faca, s-ar zice, casa buna cu crestinismul. Cantecelele respective atrag norocul sau binecuvintarea asupra oamenilor si gospodariilor, pentru tot anul care urmeaza. In vechime, colindele erau „specializate“ (de preot, de pastor, de fata mare etc.). O categorie importanta de colinde sunt strict legate de Craciunul bisericesc, evocand inchinarea magilor (Viflaimul sau Vicleimul - stalcire a numelui Betleem) sau panica si viclenia lui Irod (Irozii), culminand cu taierea pruncilor (cei 14000, pe care Biserica ii pomeneste pe 29 decembrie). Scenariile sunt simple, cuceritoare in naivitatea lor. Cam in acelasi timp, flacaii umbla cu Capra (Turca, Brezaia) sau cu Ursul, in cete pestrite si galagioase (ca e un obicei pagan se vede si din aceea ca in unele parti se zice ca astfel de colindatori „glumeti“ ar fi parasiti vreme de 6 saptamani de ingerul lor pazitor!), iar copiii cu Steaua („Cine primeste steaua cea frumoasa si luminoasa...“). Cantecele de stea cu care suntem familiarizati astazi (mai ales „Steaua sus rasare...“) sunt de origine culta, adeseori chiar bisericeasca. Plugusorul si Sorcova sunt legate de innoirea anului, neavand nici o legatura cu ciclul religios al Craciunului. Din pacate, toate par a fi pe cale de disparitie, sau in orice caz iremediabil compromise de transformarea lor intr-o forma de cersit tiganesc (extinsa stupid si penibil cam de pe la Sf. Nicolae si pana la Sf. Vasile).

Felicitari de Craciun/ Christmas cards

Animalele iubesc Iarna!

Baba iarna intra-n sat... de Otilia Cazimir

Alergand ca de napasta, Au venit buluc pe coasta Doi baieti, mai isteti, Sa dea veste la neveste C-au vazut in deal la stana, Coborand din varf de munte, Peste ape fara punte, Iarna sura si batrana... Mai tarziu, mai pe-nserat, A intrat si baba-n sat: Uite-o-n capul podului, In vazul norodului, Pe-un butuc de lemn uscat, Cu cojoc de capatat, Cu naframa de furat, Cu catrinta de aba, Vantul sa-l strecori prin ea! Si cum sufla-n pumnii reci, Scoate pacla pe poteci, Iar pe fund de vai destrama Neguri vinete, de scama... Si-au iesit baietii mici, Mici si multi Si desculti, Si cativa mai maricei, Cu biciusti si cu nuiele Si cu prastii subtirele, Sa alunge de pe-aici Iarna cea cu ganduri rele... Doamna-gerului, batrana, S-a sculat de la pamant. Si-naltand spre cer o mana, Ca o cumpana uscata De fantana. A pornit in jos pe vant, Incruntata, blestemand, Si-a lasat in urma ei Promoroaca si polei. Pe ogoare, corbi si cioare, Prin paduri, lupii suri, Si de-a lungul drumului Numai scama fumului...