duminică, 30 septembrie 2012

Lotiunea tonica, moft sau necesitate?


Lotiunea tonica, moft sau necesitate?- Cam asa suna majoritatea articolelor despre lotiunea tonica. Personal cred ca in functie de tipul de ten, pentru anumite persoane este moft , iar pentru celelalte este necesitate. Si bineinteles in functie de machiajul zilnic folosit. Cu cat machiajul este mai sofisticat cu atat este mai greu de demachiat, asa ca aici intervine rolul lotiunii tonice. Rolul lotiunii tonice este de inchidere a porilor,si de curatare in profunzime, de exemplu de indepartare a laptele demachiant. In functie de efectul dorit se foloseste o lotiune care contine anumite substante (adstringentien) pentru inchiderea porilor in general ziua sau de curatare in profunzime seara sau cand facem un tratament cosmetic pentru ca nu vrem ca porii sa se inchida si urmatoarele substante sa nu mai poate patrunda in piele. La fel si cu crema de noapte are substante nutritive si inchiderea porilor ar face ca acea crema sa ramana pe suprafata pielea in loc sa intre in ea si sa o hranesasca .In schimb ziua sau dimineata avem nevoie de o lotiune care inchide porii pentru ca folosirea cremei de zi este are mai mult un rol de protectie deci crema trebuie sa ramana pe suprafata pielei si nu sa patrunda in ea.Totodata lotiunea are un rol de stabilizare a ph-ului pielii, asta inseamna ca dupa ce ne-am, spalat cu apa pielea noastra sufera o schimbare de ph-datorita nivelului de duritate al apei (kalk in apa) acum pielea este fara protectie si implicit predispusa penetrarii microorganismelor.Folosind lotiunea tonica restabilim ph-ul pielii de 5,5 si totodata protectia. Deci dupa cum se vede rolul lotiunii tonice este mult mai mult decat important. Cat despre demachiatul fetei dimineata este de ajuns daca spalam fata cu apa calduta si apoi rece.Pentru ca dimineata nu avem decat sebum si transpiratie si asta se poate indeparta doar cu apa apoi lotiune si crema de zi. 

Asadar, la ce foloseste lotiunea tonica?

Lotiunea tonica vine in completarea actiunii demachiantului, eliminand resturile de machiaj, impuritatile si celulele moarte, purifiind pielea. Ba mai mult, gelul sau laptele demachiant lasa uneori o pelicula la suprafata pielii pe care numai tonicul o poate indeparta.

Asa ca, abia dupa aplicarea tonicului pielea este pregatita sa primeasca ingrijirile de care are nevoie. 

In plus, lotiunea tonica stimuleaza, reimprospateaza si hidrateaza tenul, toate astea prin mentinerea pH-ul natural al pielii. Cele astringente contin si alcool, asadar joaca un rol fundamental in reducerea porilor dilatati, prin inchiderea lor. Persoanele cu tenul mixt si gras ar trebui sa le foloseasca.

Cum si cand sa o aplici?


Poti sa folosesti lotiunea tonica atat dimineata cat si seara. Dimineata, inaintea cremei de zi pentru a indeparta excesul de sebum produs pe timpul noptii, iar seara, dupa demachiere. Pentru a o aplica, foloseste un disc de bumbac si ai grija sa eviti conturul ochilor.

Romanian Christmas traditions



Christmas represents a special moment for all of us. It is a celebration that changes for the better our take on life, makes us see the good in others and open our hearts to them. All around the globe Christmas combines universal elements, like decorating the tree, with other, less known, region-specific ones.
The Pig Sacrifice
A few days before the beginning of the holidays the pig sacrifice takes place. This is done on December 20th, the day of St. Ignatius. This tradition is kept particularly in the countryside, where everything takes place according to a closely followed ritual. The origins of this custom date back to immemorial times. It was accepted and absorbed by the Christian religion as a natural part of the local community life. Christianity also bestowed upon it a religious significance, as nobody can taste the food prepared on this day until after the priest has given his blessing.
The Goat Dance
The elder held the goat as the animal that could foretell if the weather would be good or bad. Originally, the ˝goat dance˝ (the killing, mourning, burial and resurrection ) was a grave and serious ceremony. In time it has turned into a ritual meant to bring prosperity in the year to come. Nowadays, this game has remained a pretext to remember traditions from long ago and also take pride in the colorful traditional costumes worn on this occasion.
Carol Singing
Carol singing usually marks the start of the 12 days of Christmas. In the villages, children and lads usually go from house to house singing carols. They are organized in a ˝bevy˝ with a clearly defined hierarchy, having a leader and a meeting place.
In the past, the lads between 18 and 20 would be the ones going out carol singing. They would find a host in one of the villages and they would always go out on together. If one of them was found alone on the streets of the village, he would be in for quite a severe punishment.
During this time everything has to have a festive dimension. Carols create an atmosphere full of optimism, where men make wishes and foster secret desires.

The Christmas Tree
The custom of the Christmas tree was borrowed from Western Europe. Supposedly, it comes from the pagan Germanic tribes and was subsequently absorbed by christianity. In Romania, the tradition of decorating a tree or a green branch was tied to the wedding ritual (the wedding firtree) or to the burial ritual of an unwed youth. As a Christmas tradition, it was encountered until the end of the XIXth century only in the houses of the German immigrants. After WWI, this custom spread in the entire country.

Originea sarbatorilor de iarna la romani

Sarbatorile de Iarna in Europa nu sunt o inventie noua, nici macar una crestina. In intreaga zona de influenta celtica, solstitiul de iarna reprezenta cea mai important moment din viata comunitatilor, avand un pronuntat caracter magic, presarat cu ritualuri sofisticate, multe uitate sau pierdute pentru intotdeauna, multe regasite si in prezent, fiind ceea ce acum denumim traditie populara. 

Biserica a incercat contracararea traditiei, suprapunand, incepand cu anul 350, sarbatoarea dedicata nasterii lui Iisus peste cerebrarea vechilor ritualuri, cunoscut fiind faptul ca anterior acelui an ceea ce denumim acum Sarbatoarea Craciunului era celebrata incepand cu 6 ianuarie. Sarbatorile, dintotdeauna, au avut o mare importanta sociala si chiar nu erau rare nici macar in antichitate. Erau momentele cand sefii comunitatilor coborau in sanul comunitatilor, atat pentru a strange legaturile cu masele, cat si pentru a-si arata puterea si maretia. 

In prezent, Sarbatorile de Iarna nu mai au incarcatura spirituala ca in trecut decat pentru o mica parte din crestini, cei practicanti. In schimb, au devenit, chiar si pentru spatiile necrestine, o importanta oportunitate de afaceri, "o destrabalare" generala, o competitie infernala intre societatile multinationale pentru cucerirea suprematiei pe piata, perioada in care profiturile ating cuantumuri ametitoare. 

Nimic nu mai este ca in trecut. Nici chiar misterul Liturghiei inchinate Nasterii lui Iisus nemaifiind decat, in putine locuri, un spectacol trist, plin de poleiala ieftina, acompaniat de o multime zgomotoasa, lipsita de respect fata de solemnitatea momentului. Ca o contrapondere, in pragul acestui moment solemn, cel al Craciunului, prezentam cititorilor nostri cateva aspecte mai putin cunoscute despre cum se celebrau de-a lungul timpului Sarbatorile de Iarna. 

Pe 25 decembrie, in Imperiul Roman se sarbatorea Saturnaliile 

In antichitate, Sarbatorile de Iarna debutau o data cu solstitiul de iarna, adica in noaptea de 21 spre 22 decembrie. Procesiunile druizilor erau impresionante, solemne, pline de mister, la care trebuiau sa participe toti membrii comunitatii. In prezent, in zona de influenta ortodoxa, in special, in Romania, la 21 decembrie este sarbatorit, religios, Sfantul Ignatie Teoforul, episcop al Antiohiei, martirizat in anul 117. Peste aceasta sarbatoare crestineasca se suprapune o traditie oarecum primitiva, Ignatul porcilor, zi in care in multe gospodarii, in special din mediul rural, sunt sacrificati porcii destinati autoconsumului din gospodaria taraneasca. Desigur, in prezent, "ritualul" este extins si la orase, dar va fi interzis dupa aderare. 

Acest moment de sacrificiu nu are origine crestina, ci precrestina, dar traditia s-a transmis, pe teritoriul actual al Romaniei fiind inregistrate doar in Transilvania circa 1.000 de vetre celtice. Druizii, conducatorii spirituali ai vechilor celti, pregateau in aceasta zi ceremonialurile pentru celebrarea celei mai importante sarbatori a universului lor, cunoscuta sub sintagma "taiatul vascului". 

Ceremonialul incepea o data cu momentul solstitiului de iarna, adica la miezul noptii de 21 decembrie spre 22 decembrie, si continuau circa o saptamana, pana in preajma Anului Nou, cand vascul, din verde pal, devenea auriu. Tot druizii practicau cu aceeasi ocazie "sacrificiul de sange" pentru revigorarea soarelui, care era considerat "deosebit de slabit", druizii cunoscand ca la acel moment teritoriile aflate la nord de paralela 45 se aflau in pozitia cea mai defavorabila fata de Soare. Sacrificiul de sange facea parte integranta din ritualurile inchinate celui mai important astru pentru Pamant, porcul fiind inchinat divinitatilor htoniene. 

Totusi, dupa impunerea crestinismului si in spatiul celtic, Ignatul a devenit o sarbatoare cu caracter preponderent crestin, Sfantul Ignatie fiind considerat chiar "protectorul" porcilor. Ba, mai mult, in comunitatile crestine arhaice, se credea ca porcul ce urmeaza a fi sacrificat chiar isi viseaza cutitul cu care va fi injunghiat, credinta ce se mai pastreaza in multe comunitati rurale. La vechii druizi, creanga de vasc semnifica simbolul universal al nemuririi si regenerarii. 

Tot ca o curiozitate, in ajunul de Anul Nou, in multe localitati din Transilvania inca se mai recolteaza vascul care creste, de obicei, in salcamii batrani, fiind pus la icoane. Dar obiceiul se regaseste si in orase, in special in Bucuresti, dar aproape nimeni nu mai stie de ce se face acest lucru. Cert este ca druzii taiau vascul doar cu secera din aur, special conceput pentru asa ceva, pentru a nu-l deposeda de calitatile sale subtile, magice. Si la francezi s-au pastrat urme ale acestei traditii sacre, chiar si in franceza actuala existand urarea "Au gui l´an neuf!", ceea ce, intr-o traducere aproximativa, inseamna "Cu vascul, anul se innoieste!".

Vascul era pus in directa corespondenta cu fortele infricosatoare ale Cerului, crezandu-se ca stejarii cu vasc sunt mai des loviti de trasnet. Curios e faptul ca, desi romanii nu au practicat ritualurile legate de semnificatia vascului, Virgilius indica faptul ca Eneida ii pune in mana lui Enea o creanga de vasc in momentul in care acesta coboara in Infern. 

In spatiul de civilizatie romana, ziua de 25 decembrie a fost, intr-o perioada indelungata, chiar dupa aparitia crestinismului, o zi dedicata celebrarii unor mari sarbatori, in special, cultului Soarelui detasandu-se. Comodus (185-192) s-a initiat in Misterele lui Isis si in cele dedicate zeului Mithra. Apoi, Caracala (211-217) incurajeaza cultul lui Sol Invictus, introdus intr-o formula semioficiala la Roma, in jurul anului 220, de catre Elagaballus. 

Dar cel care da mare amploare acestei sarbatori este Aurelian, in anul 270, reusind astfel sa "integreze" oficial vechea cultura politeita romana in cea monoteita, dedicata Soarelui, devenind singura traditie cavsi-monoteita, cu caracter universal, din Imperiul Roman. Mai mult, toate elementele siriene ale zeului Mithra din Emesa au fost eliminate iar serviciul cu caracter divin a fost incredintat chiar senatorilor romani. Dar ceea ce este mai important e faptul ca ziua de 25 decembrie a devenit oficial data aniversara a lui Deus Sol Invictus, cunoscuta si ca sarbatoarea Saturnaliilor, si ziua de nastere a tuturor zeilor solari orientali. Dar lucrul cel mai curios legat de Sol Invictus figureaza in opera lui Henri Hubert, care afirma ca cel mai mare templu inchinat vreodata acestei zeitati ar fi existat la Sarmisegetuza, in Muntii Orastiei. 

Trebuie amintit ca insusi Constantin cel Mare a ramas pana la moarte adeptul lui Sol Invictus, cu toate ca Eusebiu din Cesareea precizeaza ca acesta ar fi introdus, oficial, in Imperiu, religia crestina in urma unei viziuni pe care a avut-o inainte de batalia cu Maxentiu la Podul Millius. 

Dupa Vasile Lovinescu, simbolul crengii de vasc apare si in traditia populara romaneasca sub forma vartenitei, sau a tipsiei, sau a Clostii cu puii de aur, sau a sorcovei de Anul Nou - daruita de zana buna fetei harnice. 

Originea denumirii Craciunului, nelamurita 

Biserica hotaraste abia in anul 350 ca sarbatoarea nasterii lui Iisus sa fie fixata pe data de 25 decembrie, pana in acel an, acest eveniment fiind celebrat la 6 ianuarie. Multi specialisti in domeniu cred ca aceasta decizie s-a intemeiat pe specularea unei stari de fapt, la acel moment, majoritatea comunitatilor din Europa nefiind crestinate. Cu timpul, lucrurile au intrat in "normal", obiceiurile "pagane" amestecandu-se cu cele crestine, acest melanj supravietuind si astazi. La un moment dat, sarbatoarea de la 25 decembrie incepe sa fie denumita Craciun. Nu exista nici macar o parere, cat de cat coerenta, in ceea ce priveste originea acestei denumiri. Exista multe variante, dar in cadrul de fata vom prezenta succint doar cateva. Dupa unii, denumirea ar veni din latinescul "creatio", adica nastere, sau "calatio", adica convocare, sau din "quartum jejinium", adica al patrulea post. Dupa altii, denumirea ar veni din slavul "karacun", o denumire a sarbatorii solstitiului de iarna la slavii precrestini, semnificatia fiind cea de "moarte naprasnica".

Exista si varianta albaneza, "kercun", adica buturuga, dar nimic nu e sigur, dupa mine cea mai apropiata de realitate pare a fi, totusi, filiatia latina. Trebuie remarcata si parerea cercetatorului roman Gheorghe Musu, care considera ca originea denumirii ar fi de filiatie traco-dacica, stramosii nostri celebrand, de asemenea, solstitiul de iarna, iar in centrul ritualurilor acestora se regasea cultul "buturugii sacre", careia i se dadea foc in timpul unui ritual dedicat cultului Soarelui. 

Tot Gheorghe Musu explica in opera sa de ce Sarbatorile de Iarna tin 12 zile, adica de la Craciun la Boboteaza, interval in care Anul Nou cade exact la mijloc si simbolizeaza "renovarea timpului". De asemenea, Romulus Vulcanescu mentioneaza o serie intreaga de ritualuri precrestine, care inca, in perioada interbelica, mai erau prezente in traditiile comunitatilor romanesti crestine, dintre care amintim doar arderea busteanului sau Prepeleacul, rotile de foc rostogolite aprinse din varful dealurilor si muntilor in preajma Craciunului, impodobirea bradului sacru si chiar colacii rotunzi - ca simbol solar. 

Craciuneasa - cea mai fermecatoare fiinta mitologica romaneasca 

Dar cea mai fermecatoare fiinta mitologica romaneasca este Craciuneasa. Fara a insista asupra acestui aspect, trebuie precizat ca in mitologia romaneasca majoritatea fiintelor mitologice malefice sunt de sex feminin, aspect preluat, in mare parte, din mitologia romana, printre acestea numarandu-se ielele. Dar si personajele din categoria babelor, precum Baba Cloanta, Baba Harca, sau chiar Baba Dochia - care ar intruchipa Ceahlaul, sunt tot de origine malefica. 

In contrapondere, probabil in secolul al XVII-lea, in mitologia populara romaneasca se impune un personaj mitologic, cu valente benefice, denumit Craciuneasa. Era, in aceasta acceptiune, sotia lui Craciun, un om bogat, dar deosebit de hain. Dar, parca, pentru a fi pedepsit pentru rautatea sa, lui Craciun i se nasc trei fiice, fiecare avand cate un defect fizic major. In noaptea nasterii lui Iisus, Craciuneasa, profitand de faptul ca hainul Craciun era plecat la moara, o ajuta pe Maria sa nasca. Ba, mai mult, o trimite pe fata ciunga sa-i duca Maicii Domnului rodii, despre simbolismul carora nu insistam in acest context. Drept rasplata, Maria transforma mana ciunga intr-una din aur, fetei schioape ii metamorfozeaza piciorul olog in picior de aur, iar fetei oarbe ii reda vederea. 

Intors acasa, drept razbunare pentru nesocotirea ordinelor sale, Craciun ii taie Craciunesei mainile din cot, dar Maica Domnului, impresionata de bunatatea femeii, face ca mainile acesteia sa se refaca miraculos. Craciun, vazand aceste minuni, devine atat de pios, incat legenda indica faptul ca el ar fi fost primul adept al lui Iisus, deci, implicit, si primul crestin, cu mai bine de 30 de ani inaintea sutasului Cornelius. Desigur, legenda are multe variante, dar mesajul este mereu acelasi. N. Cartojan crede ca acest arhetip malefic, al taiatului mainilor, si-ar avea originea in Protoevanghelia lui Iacob. Dar Mircea Eliade demonstreaza admirabil ca, de fapt, arhetipul original s-ar regasi in cel al copacului, al regenerarii vietii. 

Ritualuri de Craciun 

Obiceiul colindatului 

In vechime, fapt atestat inca din secolul al XVII-lea, colindatul reprezenta un ritual desfasurat dupa reguli stricte. Inca din momentul in care cocosul vestea miezul noptii dinspre Ajun, gospodinele se trezeau si incepeau pregatirile pentru masa din seara de Craciun. Obiceiul era preponderent in Moldova si Bucovina, dar variante asemanatoare se regaseau in tot spatiu romanesc, indiferent de organizarea statala in care parti din acesta se regaseau. 

Spre seara, masa era incarcata de bucate si acoperita, asteptandu-se venirea preotului, care trebuia sa binecuvanteze bucatele. Inca din acele vremuri, preotul era rasplatit cu bani. Paul de Aleppo, notarul patriarhului Macarie al Antiohiei, consemneaza faptul ca, in timp ce se afla in Moldova spre anul 1650, de Sarbatoarea Nasterii Domnului preotii locului, insotiti de cantareti, dar si de "cohorte" de sarmani, vizitau casele celor instariti, colindand gazdele si binecuvantandu-le bucatele. Mai tarziu, spre secolul al XIX-lea, se formeaza cete de colindatori, care "oficiau" ritualuri asemanatoare cu cele de astazi. Pomenim, totusi, ca in traditia romaneasca colindul este de doua tipologii: prima avand continut religios, dar un important numar de colinde au continut integral laic. 

Steaua 

Este un ritual recent, probabil de sfarsit de secol XIX. Incepe din prima zi de Craciun si se incheie de Sfantul Vasile. Sunt zone in care continua si dupa Anul Nou, pana inspre Boboteaza. Tudor Pamfile, in importanta sa lucrare "Sarbatorile la romani" precizeaza ca in Macedonia obiceiul "Steaua" a fost introdus de catre elevii romani, aflati la scoala romaneasca din Bitolia. Copiii care umbla cu Steaua se numeau in secolul al XIX-lea, fie stelari, fie colindari, fie crai sau chiar colindatori. De obicei, erau grupuri de cate trei baieti, cu trimitere la cei trei magi sau crai, veniti din Persia pentru al vedea pe pruncul Iisus. Trebuie amintit ca, la romani, Anton Pann a fost primul culegator de "uratii ce se rosteau cu Steaua". 

Turca, Capra sau Brezaia 

Sunt obiceiuri ancestrale, pastrate pana in zilele noastre sub o multitudine de variante, unele cu adevarat interesante. De obicei, fac parte din categoria obiceiurilor cu un pronuntat caracter laic, asemeni dansului Calusului, ritual executat in zona Olteniei, vara, de Sanziene. In multe zone, ritualurile precizate anterior incep chiar de Ignat si se incheie de ziua Sfantului Vasile. 

Turca este reprezentat de un bot de oaie, "cu piele de iepure la barba, cu urechi de iepure si coarne de lemn", impodobit cu beteala si panglici folosite de fete pentru legatul parului. Botul are doua parti mobile, una fiind deplasata cu o sfoara pentru a face galagie, denumita pe vremuri "clantaire". Ansamblul este fixat pe o tija, tinuta de un barbat mascat astfel incat Turca sa se gaseasca deasupra capului. In timpul ritualului, in trecut, purtatorul de Turca executa un dans ritual, deosebit de interesant, dar in prezent acesta a fost tranfigurat, din cauza ca elementele rituale nu s-au mai pastrat in formula lor originala. 

In zona Muscelului, Turca era cunoscuta sub denumirea de Brezaie, alaiul fiind insotit de lautari. Se trecea din casa in casa, executandu-se foarte strict un ritual destul de complex, asupra caruia nu insistam. In unele zone din Moldova, Turca se numeste si Capra, dar, in esenta, ritualul era asemanator. 

Mosii de Craciun 

Mosii, in mitologia romaneasca, au o multitudine de semnificatii, dar prin Mosii de Craciun, potrivit lui Tudor Pamfile, romanii inteleg "pomana din mana, adica acele daruri pe care gospodina le face si le duce la alte case, spre a le da de pomana pentru sufletul raposatilor din casa ei". Mosii de Craciun se fac in ziua de Ajun, dar si in ziua de Craciun. Diversitatea acestui obicei este deosebita. Amintim unul dintre cele mai interesante, care se celebreaza in Bucovina. In noaptea de Ajun, de obicei, pe masa se pune un colac si un pahar cu apa pentru ca raposatii sa poata gusta din aceste bucate, presupunandu-se ca acestia ar reveni in aceasta noapte pentru cateva momente la casele lor. Obiceiul are conotatii precrestine. 

Pomul de Craciun 

Tudor Pamfile aprecia ca Pomul de Craciun "e o datina venita din Apus", fiind adoptata initial de catre familiile celor instariti de la orase. Pamfile chiar il citeaza pe celebrul povestitor Petre Ispirescu, care povestea ca, atunci cand a vazut primul Pom de Craciun, ar fi crezut ca in acea casa ar fi decedat cineva. 

Vinul, bautura sacra 

Vinul este bautura cea mai prezenta pe masa romanului, dar putini stiu ca la origine aceasta licoare era in fapt o bautura rituala, utilizata in acest scop cu mult inaintea sarbatorilor dionisiace in Grecia Antica. In fapt, initial a fost folosit in ritualurile dedicate zeului Mithra, viitorul Sol Invictus al Imperiului Roman. Acestuia i se oferea paine si apa cu vin, painile fiind insemnate chiar cu o cruce, viitorul simbol crestin. Cercetatorii afirma ca vinul ar fi inlocuit bautura iraniana haoma, care avea un efect devastator asupra celui care o consuma.

Sursa:9am.ro

joi, 27 septembrie 2012

Taylor Swift - We Are Never Ever Getting Back Together

miercuri, 26 septembrie 2012

Loredana Groza feat Cabron- Apa (2012)

joi, 20 septembrie 2012

Wonderfull Chill Out Music Love Session on Amazing HD Video

Ami - Trumpet Lights

Daca nu este un pret de platit, atunci acest lucru nu prezinta nici o valoare. “Albert Einstein"


Crazy Love - Audra Mae

Afla cum poti realiza o coafura din noduri


Originalitatea si caracterul inedit reprezinta atributele de baza ale unui hairstyle reusit. O doza de inventivitate este, uneori, tusa finala pentru a obtine o coafura deosebita. Opteaza pentru un element surpriza, care consta fie in tehnica, fie in detaliu, si poti reusi sa fii in fiecare zi altfel.

Invata sa realizezi o coafura din noduri

Ti-ai fi imaginat ca poti realiza o coafura elaborata doar din noduri? Diva Hair te invata cum sa realizezi un hairstyle care te va ajuta, cu siguranta, sa te remarci printr-un look inedit.
Incepem sa pregatim parul, folosind o placa de indreptat. Pentru a netezi parul, putem folosi luciu, dar intr-o cantitate mica.


Alegem partea de top, pe care o vom imparti in doua sectiuni egale.


Vom realiza un nod simplu, din cele doua suvite. In cazul in care parul este mai moale, putem aplica fixativ dupa fiecare innodare, pentru ca firele sa nu mai alunece intre ele. Nu trebuie sa te temi de faptul ca parul iti va ramane innodat. Pentru ca suvitele sunt mai groase este imposibil sa te confrunti cu aceasta problema.





Vom face carari ca in cazul unei impletituri clasice si vom lua, pe rand, cate o suvita din fiecare parte a capului pe care o vom adauga cozii formate pe centru.



Suvita din partea stanga se innoada cu celelalte doua, unite deja intr-un nod simplu.




Truc: suvita de care nu avem nevoie se prinde cu ajutorul unui clips.

Vom repeta procedura pana la terminarea suvitelor de par.





















La sfarsit, vom innoda toata coada. Capatul cozii il vom prinde cu un elastic si vom aranja restul parului cu ajutorul agrafelor (apropiate de culoare parului), astfel incat sa ascundem gaura formata de pe prima innodare dar si elasticul de la coada.






Pe elastic, vom amplasa o alta agrafa, pe care o vom prinde pe dedesubt, la ceafa, astfel incat sa ascundem varful cozii.


Vom avea nevoie si de cateva ace, pe care le vom prinde pe laterale, pentru a da o sustinere cat mai buna.
Aceasta este o coafura lejera, care poate fi purtata atat in cursul zilei cat si la un eveniment special.
In cazul in care exista breton, il vom aranja intr-un mod cat mai natural, iar la sfarsit vom aplica fixativ pentru a netezi firele rebele.

Lookul final:




Iti place ideea unei coafuri bazate pe simple noduri? Testeaza si tu acest tutorial si, daca nu treci testul indemanarii, poti cere ajutorul mamei, unei prietene sau unei colege. Fii mereu altfel si transforma fiecare look intr-o declaratie de stil si atitudinde.
sursa: divahair.ro

Template by - Abdul Munir | Daya Earth Blogger Template