De ce iubim Crăciunul?

Crăciunul a fost întotdeauna sărbătoarea mea preferată şi, deşi am trecut demult de vremea copilăriei, încă mai am fluturi în stomac în perioada acestei sărbatori magice. Ştiu la ce vă gândiţi acum dar nu, acest lucru nu se datorează cadourilor pe care le primesc.

Îmi place Crăciunul pentru că din această perioadă am cele mai dragi amintiri. Zîmbesc rememorând Crăciunul din copilărie, când încă mai credeam în Moşul cel bun, cu barba albă şi Rudolf cel iubit de toată lumea şi visam să văd şi eu măcar o dată sania trasă de reni zburând pe deasupra blocului meu.

Îmi amintesc de mirosul proaspăt de brad şi de prăjiturile mamei. Mi-e dor de agitaţia din seara de Ajun cînd îmi înnebuneam părinţii cu mii de întrebări şi de emoţia din dimineaţa de Crăciun când admiram fascinată bradul imens din sufragerie.

Ador glasul limpede al lui Ştefan Hruscă cântând despre Naşterea Domnului şi Florile Dalbe. Nu-mi pot imagina aceste zile nici fără minunatele filme despre miracolele înfăptuite în seara de Crăciun.

Îmi place “spiritul Crăciunului”, când oamenii încearcă, măcar pentru câteva zile, să fie mai buni, mai darnici şi plini de iubire şi vorbe bune pentru cei din jur. Iubesc să vorbesc la telefon cu toti prietenii şi rudele şi să ne bucurăm împreună de magia sărbătorilor.

Îmi plac şi oraşele care sărbătoresc Crăciunul din noiembrie până în ianurie, împodobindu-se cu mii şi mii de beculeţe şi brazi falnici plini de globuri. Mă bucur că Moşul vine iarna, când e frig şi nasul îmi îngheaţă, iar zăpada scârţâie sub picioare în timp ce fulgii dansează veseli în jurul meu.

Iubesc Crăciunul alb, cu glasuri de colindători, brazi încărcaţi şi miros de portocale.

sursa: belva.ro