Bradul

Sus pe culme bradul verde Sub zăpada albicioasă Printre negura se pierde Ca o fantasmă geroasă,

și privește cu-ntristare Cum se primblă prin răstoace Iarna pe un urs călare, Iarna cu sapte cojoace.

El se scutură și zice: "În zadar tu, vrăjitoare, Aduci viforul pe-aice, Aduci zile fără soare.

În zadar îngheţi pământul, Ucizi florile și stupii și trimiţi moartea cu vântul și trimiţi foamea cu lupii.

În zadar a ta suflare Apa-n râuri o incheagă, Șterge urma pe cărare și de mine mi-i leagă.

În zadar aduci cu tine Corbul negru și prădalnic, și din codrii cu jivine Faci să iasă urlet jalnic.

În zadar, urgie crudă, Lungești noaptea-ntunecoasă și, râzând de-a lumii trudă, Scurtezi ziua luminoasă.

În zadar îmi pui povara De zăpadă și de gheață. Fie iarna, fie vara, Eu păstrez a mea verdeață!"

de Vasile Alecsandri