Iarna de Vasile Alecsandri

Din vazduh cumplita iarna cerne norii de zapada,
Lungi troiene calatoare adunate-n cer gramada
Fulgii zbor plutesc in aer ca un roi de fluturi albi,

Raspandind fiori de gheata pe ai tarii umeri dalbi

Ziua ninge, noaptea ninge, dimineata ninge iara!
Cu o zale argintie se imbraca mandra tara;
Soarele rotund si palid se prevede printre nori
Ca un vis de tinerete printre anii trecatori.

Tot e alb, pe camp, pe dealuri, imprejur, in departare,
Ca fantasme albe plopii insirati se pierd in zare
Si pe-ntinderea pustie, fara nume, fara drum,
Se vad stelele pierdute sub clabucii albi de fum.

Dar ninsoarea inceteaza, norii fug, doritul soare
Straluceste si desmiarda oceanul de ninsoare.
Iat-o sanie usoara care trece peste vai…
In vazduh voios rasuna clinchete de zurgalai.

Colindatorii

Cad fulgii mari incet zburand,
Si-n casa arde focul,
Iar noi pe langa mama stand
De mult uitaram jocul.
De mult si patul ne-astepta,
Dar cine sa ne culce?
Rugata, mama repeta
Cu glasul rar si dulce

Cum sta pe paie'n frig Hristos
In ieslea cea saraca,
Si boul cum sufla milos
Caldura ca sa-I faca,
Dragut un miel cum I-au adus
Pastorii de la stana
Si ingeri albi cantau pe sus
Cu flori de mar in mana.

Si-auzi! Rasar cantari acum,
Franturi dintr'o colinda,
Si vin mereu, s'opresc in drum,
S-aud acum in tinda –

Noi stam cu ochii pironiti
Si fara de suflare;
Sunt ingerii din cer veniti
Cu Ler, oi Domnul mare!

Ei canta inaltator si rar
Cantari de biruinta,
Apoi se'ntorc si plang amar
De-a Iudei necredinta,
De spini, de-ostasi, si c'a murit…
Dar s-a deschis mormantul
Si El acum e'n cer suit
Si judeca pamantul.

Si pana nu taceau la prag,
Noi nu vorbeam nici unul –
Sarac ne-a fost, dar cald si drag
In casa-ne Craciunul.
Si cand tarziu ne biruia
Pe vatra calda somnul,
Prin vis vedeam tot flori de mar
Si'n fase mic pe Domnul.

The night before christmas

'Twas the night before Christmas, when all through the house
Not a creature was stirring, not even a mouse;
The stockings were hung by the chimney with care,
In hopes that St. Nicholas soon would be there;
The children were nestled all snug in their beds,

While visions of sugar-plums danced in their heads;
And mamma in her 'kerchief, and I in my cap,
Had just settled down for a long winter's nap,
When out on the lawn there arose such a clatter,
I sprang from the bed to see what was the matter.

Away to the window I flew like a flash,
Tore open the shutters and threw up the sash.
The moon on the breast of the new-fallen snow
Gave the lustre of mid-day to objects below,
When, what to my wondering eyes should appear,
But a miniature sleigh, and eight tiny reindeer,

With a little old driver, so lively and quick,
I knew in a moment it must be St. Nick.
More rapid than eagles his coursers they came,
And he whistled, and shouted, and called them by name;

"Now, Dasher! Now, Dancer! Now, Prancer and Vixen!
On, Comet! On Cupid! On, Donder and Blitzen!
To the top of the porch! to the top of the wall!
Now dash away! dash away! dash away all!"

As dry leaves that before the wild hurricane fly,
When they meet with an obstacle, mount to the sky,
So up to the house-top the coursers they flew,
With the sleigh full of toys, and St. Nicholas too.

And then, in a twinkling, I heard on the roof
The prancing and pawing of each little hoof.
As I drew in my hand, and was turning around,
Down the chimney St. Nicholas came with a bound.
He was dressed all in fur, from his head to his foot,
And his clothes were all tarnished with ashes and soot;
A bundle of toys he had flung on his back,
And he looked like a peddler just opening his pack.

His eyes -- how they twinkled! his dimples how merry!
His cheeks were like roses, his nose like a cherry!
His droll little mouth was drawn up like a bow,
And the beard of his chin was as white as the snow;
The stump of a pipe he held tight in his teeth,
And the smoke it encircled his head like a wreath;
He had a broad face and a little round belly,
That shook, when he laughed like a bowlful of jelly.
He was chubby and plump, a right jolly old elf,
And I laughed when I saw him, in spite of myself;
A wink of his eye and a twist of his head,
Soon gave me to know I had nothing to dread;

He spoke not a word, but went straight to his work,
And filled all the stockings; then turned with a jerk,
And laying his finger aside of his nose,
And giving a nod, up the chimney he rose;
He sprang to his sleigh, to his team gave a whistle,
And away they all flew like the down of a thistle.
But I heard him exclaim, ere he drove out of sight,

"Happy Christmas to all, and to all a good-night."

Poezii de Craciun- Bradul de Craciun

Iarna grea, iarna uşoară
Se aşterne peste ţară,
Stelele din cer coboară
Ca o pasăre uşoară
Şi pe crengi verzi se aşează,
Rază vie lângă rază,
Toţi copiii să le vază.

Ţara toată, ca semn bun,
Bradu-nalţă de Crăciun
În oraş şi în cătun,
Îi dă viaţă peste an,
Îl ornează diafan
Ca pe propriul talisman.

Ţară, brad, Crăciun şi iarnă,
Vântul suflă larg din goarnă,
Stelele caru-şi răstoarnă
Peste-a noastră bucurie:
Sărbătoare, veselie,
Visuri de copilărie!

Baietelul de zapada - poezie de iarna

Am facut un baietel Din zapada alba, rece. Dar de-afara straluceste Soarele si mi-l topeste. Nu ma supar, caci de maine, Fulgii o sa cada, iar gramada, O sa chem copii afara Ca sa-l construiasca iara.

Scrisoare catre Mos Nicolae

Prima data cand iti scriu
Si am mana tremuranda
Stiu ca tu aduci mereu
La copii rasplata multa.

Eu am fost copil cuminte
Si mi-am pregatit din timp
Niste ghetute frumoase
Ca sa pui din al tau prea plin.

Milostiv te stim cu totii
Incarcat cu jucarii
Mi-as dori ca-n toata lumea
S-aduci numai bucurii.

Daruri multe la copii
Sa aduci in prag de seara
Ghetele iar stau cuminti
Minunea ca sa o vada.

Sursa: http://www.interferente.ro/poezii-mos-nicolae.html  de Lazar Adina!

Bradul

Sus pe culme bradul verde Sub zăpada albicioasă Printre negura se pierde Ca o fantasmă geroasă,

și privește cu-ntristare Cum se primblă prin răstoace Iarna pe un urs călare, Iarna cu sapte cojoace.

El se scutură și zice: "În zadar tu, vrăjitoare, Aduci viforul pe-aice, Aduci zile fără soare.

În zadar îngheţi pământul, Ucizi florile și stupii și trimiţi moartea cu vântul și trimiţi foamea cu lupii.

În zadar a ta suflare Apa-n râuri o incheagă, Șterge urma pe cărare și de mine mi-i leagă.

În zadar aduci cu tine Corbul negru și prădalnic, și din codrii cu jivine Faci să iasă urlet jalnic.

În zadar, urgie crudă, Lungești noaptea-ntunecoasă și, râzând de-a lumii trudă, Scurtezi ziua luminoasă.

În zadar îmi pui povara De zăpadă și de gheață. Fie iarna, fie vara, Eu păstrez a mea verdeață!"

de Vasile Alecsandri

Poezii de Craciun

MOS CRÃCIUN

de Nichifor Crainic
Mos cu barba de zapada,
Fara daruri, mos sarman,
Tineretea ta gramada
N'o s'o vada
Nici ãst an.

Torc paianjenii sub grinda,
Tara-i fara de baieti, -
Nu-ti mai vin cu ceata'n tinda
O colinda
Sa-i inveti.

De cu seara'naripatii
Ingeri nu mai canta prin
Singuraticele spatii
Si-asteptatii
Nu mai vin.

Plange biata gospodina,
Bratele in gol se'ntind,
Nu e ceara de-o lumina,
Nici faina
De-un colind.

Tu, cel vesel de-altadata
Strangi pustiul astui an
La colinda'ndatinata
Fara ceata,
Mos sarman.

Garbov pribegesti prin sate,
Te strecori pe la oras,
Gemi pe ziduri de cetate
Daramate
De vrajmas.

Cu tropare si podobii
Faci popas intr'un catun,
Sgribulit la gura sobii
Plangi ca robii,
Mos Craciun.

Plangi incet! Sta la uluca
Paznicul sub coif de fier
Si e'n stare, Mos-Naluca
Sa te duca
Prizonier!

COLINDE, COLINDE

de Mihai Eminescu
Colinde, colinde,
E vremea colindelor,
Caci ghiata se'ntinde
Asemeni oglinzilor.
Si tremura brazii
Miscand ramurelele,
Caci noaptea de azi-i
Cand scanteie stelele.
Se bucur copiii,
Copiii si fetele,
De dragul Mariei
Isi piaptana pletele...
De dragul Mariei
Si-al Mantuitorului
Luceste pe ceruri
O stea calatorului.