Mos Craciun (25 decembrie)

Mos Craciunul cu plete dalbe, astazi imbracat in costum rosu, cu sacul doldora de jucarii sau alte atentii, deplasandu-se in sanie trasa de reni, de cerbi sau de iepurasi, nu tine deloc de vechile traditii romanesti, ci reprezinta, ca si pomul (bradul) de Craciun, un imprumut tarziu din lumea apuseana, neatestat la noi inainte de secolul al 19-lea. Comunistii l-au rebotezat Mos Gerila (uzand abil tot de un nume de personaj fantastic din basmele populare), pentru a estompa pe cat cu putinta implicatiile religioase. Traditia crestina spune ca Mos Craciun ar fi fost proprietarul sau paznicul binevoitor al staulului in care a nascut Fecioara. Dupa o alta varianta a legendei, el a fost, dimpotriva, un om bogat si rau, care ar fi refuzat sa dea ajutor Mariei, de n-ar fi intervenit nevasta-sa, Craciuneasa. Ba mai mult, de furie ca femeia i-a ajutat pe straini, el i-ar fi taiat mainile de la coate, dar acestea s-au refacut in scalda Pruncului. Pentru inima ei buna, Craciuneasa trece drept patroana a moaselor. In fata unei asemenea minuni, Craciun insusi se spaseste si se crestineaza, devenind primul dintre sfinti. S-a spus si ca personajul popular ar fi continuarea unei vechi zeitati pagane a locului. Se stie, bunaoara, ca sarbatoarea Nasterii Domnului s-a suprapus pe vechea sarbatoare a nasterii zeului Mithra (Natalis Solis Invicti). In vechime, crestinii sarbatoreau tot acum si Anul Nou, ceea ce explica faptul ca Anul Nou actual (1 ianuarie) mai este numit pe alocuri si „Craciunul cel mic“.

sursa: crestinortodox.ro

Mos Ajunul (24 decembrie)

Ajunul Craciunului apare personificat in chipul unui mos cumsecade, frate mai mic al lui Mos Craciun si despre care se spune ca ar fi fost pastor: Mos Ajunul. Acesta pare mai autohton decat Mos Craciunul actual, de import occidental. Romanul se pune sa chefuiasca inca din seara de ajun, cand in unele parti se crede ca vin si sufletele mortilor sa petreaca laolalta cu cei vii. Ca atare, pe masa se pune hrana anume si pentru ei (s-ar zice ca mortii nu prea trag la carne, ci mai degraba la colaci, turte si cozonaci). Copiii umbla cu Mos Ajunul („Ne dati ori nu ne dati...?“) si primesc mai ales nuci si covrigi. E bine sa se imparta bucate, atat in numele mortilor, cat si ca semn de belsug, fiind rastimpul prin excelenta al darurilor. Lipsa reciprocitatii e rau vazuta, iar pe alocuri se crede ca zgarcitii incaseaza pedepse de la Mos Ajun (cele mai grele fiind ale acelora care nu primesc uratorii). Daruitul de bani nu intra in optica traditionala, incetatenindu-se abia in mahalale oraselor (mai ales o data cu „tiganizarea“ colindatului).

Ignatul (20 decembrie)

Numele zilei se trage de la Sf. Mucenic Ignatie Teoforul, trecut in calendarul bisericescla data respectiva. Pentru tarani, Ignat a fost insa un simplu om necajit care, vrand sa-si taie porcul, ca tot romanul, a scapat securea in capul lui tata-sau, omorandu-l pe loc, apoi caindu-se toata viata si primind mila de la Dumnezeu si Sfantul Petru. In ziua de Ignat se taie porcul si nu e bine sa lucrezi altceva. Cand tai porcul (care mai nou cica ar trebui adormit, dupa normele europene!), zici: „Ignat, Ignat, / Porc umflat“. Porcul nu-i luat chiar pe nepregatite, caci se spune ca, in noaptea de dinaintea Ignatului, isi viseaza cutitul... Cu sangele porcului se face semnul crucii pe fruntea copiilor, ca sa fie sanatosi peste an. Dupa taiere si transare, urmeaza „pomana porcului“, la care iau parte casnicii si ajutoarele. Regretata Irina Nicolau observa ca in popor se face o fina deosebire intre a taia porcul si a-l omori: daca respecti intru totul regulile traditionale (cum il injunghii, cum il parlesti, cum il transezi, cum il chivernisesti), atunci il tai (ceea ce e in firea lucrurilor, placand si lui Dumnezeu), in vreme ce, daca incalci regulile (ritualul), atunci se cheama ca-l omori, prefacand sacrificiul legiuit in crima nelegiuita! O vorba spune ca cine n-are porc gras de Craciun si cutit ascutit la vremea pepenilor, acela n-a cunoscut fericirea. Se mai zice, de asemenea: „Pastele fudulul“ si „Craciun satulul“ (niciodata romanul nu mananca atat de mult si de greu, ceea ce uneori umbreste bucuria spirituala a Craciunului, riscand sa-l prefaca in sarbatoare a pantecului, ispasita prin revolta ficatului sau a matelor, mai ales daca s-a tinut postul prealabil).

sursa: crestinortodox.ro

De la San Nicoara la Mos Niculae

(6 decembrie) Poporul are habar mai putin de identitatea si biografia reala a Sfantului Nicolae, desi il tine foarte drag. San Nicoara, cum era indeobste numit in lumea traditionala, este mai degraba un personaj mitologic, in jurul caruia s-au tesut legende diverse si uneori nastrusnice, cu vagi ecouri din cultul bisericesc. El ar fi al doilea sfant facut de Dumnezeu si ar sta de-a stanga Acestuia (primul facut, Mihail, are cinstea sa stea de-a dreapta). San Nicoara (ajutat de San Toader) pazeste Soarele, care are adesea tendinta sa fuga, ca un cal naravas. San Nicoara e acum batran, dar in tineretile lui unii zic ca ar fi fost podar, iar altii ca ar fi fost corabier si pescar (ca protector al corabierilor, Sf. Nicolae este cunoscut pe scara larga, atat in Rasarit cat si in Apus). El ar fi oprit si apele Potopului pe vremea lui Noe. Se pare ca ipostaza de Mos Niculae, cu obiceiul de a face daruri copiilor (dulciuri pentru cei cuminti, insa nuieluse pentru cei neastamparati) e o inovatie oraseneasca, prefigurand darnicia mai substantiala a lui Mos Craciun.

sursa: crestinortodox.ro

Unghiute sarbatori- de pus in practica!

Traditii ale sarbatorilor de iarna

Bradul de Crăciun
Bradul deţine rolul principal în perioada Crăciunului. Împodobitul acestuia este cel mai îndrăgit obicei de sărbători, datorită simbolurilor care i se asociază: iubire (pentru că este împodobit de întreaga familie), bucurie şi fericire (pentru că sub el sunt puse cadourile), magie (se spune că Moş Crăciun nu vine în casele unde nu e brad), viaţă, trăinicie şi sănătate (pentru că este mereu verde, chiar şi când afară e zăpadă). Practic, bradul a devenit centrul sărbătorilor de iarnă!

Şosete tricotate, crenguţe de brad şi de vâsc, globuleţe, fundiţe, ghirlande colorate, oameni de zăpadă, steluţe şi fulgi, toate te vor ajuta să intri în atmosfera de sărbătoare.

Steluţa

Mulţi brazi de Crăciun au o steluţă în vârf. Se spune că stelele ne conduc spre locuri speciale, iar pe vremuri multe dintre constelaţii, de exemplu, Ursa Mare şi Ursa Mică erau venerate ca divinităţi. Evreii din vechime foloseau steaua în şase colţuri a lui David ca simbol religios, iar steaua de Crăciun în cinci colţuri ne aminteşte de steaua apărută deasupra Betleemului la naşterea Pruncului. În multe culturi, stelele sunt semne ale norocului şi ale realizării unor ţeluri măreţe.

Coroniţa de Crăciun

Agăţarea coroniţelor de uşa casei este un obicei originar din Europa, unde, de Crăciun, porţile se decorau cu ramuri veşnic verzi, pentru a invita în casă spiritele pădurii. Există crezul că aceste spirite ar aduce sănătate şi noroc. Oamenii încă îşi mai împodobesc casele cu coroniţe de brad şi de laur, ca mod de a-şi întâmpina prietenii şi rudele. Forma circulară a coroniţei simbolizează natura veşnică a dragostei.

Renii

Cine nu a auzit de simpaticii reni care trag sania Moşului? Ei sunt nouă la număr şi au nume amuzante: Dasher, Dancer, Donner, Vixen, Comet, Cupid, Prancer, Blitzen şi Rudolf. Povestea cunoscută a renului cu nasul roşu, Rudolf, cel care luminează drumul pentru sania plină cu daruri a lui Moş Crăciun, face ca aceste personaje să fie şi mai simpatice. Şi pentru că sunt animale specifice zonelor reci, renii se potrivesc de minune în decorurile de iarnă şi de sărbători. În plus, ei poartă clopoţei care aduc veselie, anunţând celor care le aud clinchetul că au sosit cadourile.

Ciorăpeii de Crăciun

Obiceiul ciorapilor de Crăciun provine dintr-o legendă despre un nobil care şi-a risipit necugetat averea, lăsându-şi fetele fără zestre. Sfântul Nicolae a auzit despre această situaţie şi a venit pe ascuns la locuinţa fetelor. El a aruncat trei pungi cu monede de aur prin hornul casei, care au căzut în ciorapii fetelor, atârnaţi la uscat lângă şemineu.

În secolul al XVIII-lea, copiii din Olanda îşi lăsau saboţii lângă vatră, sperând că Sinterclass (Moş Crăciun) le va aduce daruri. Mai târziu, pantofiorii de lemn s-au transformat în şoseţele, iar Sinterclass a devenit, pentru englezi, Santa Claus. Astăzi, multă lume încă foloseşte ciorăpelul de Crăciun, în care pune mici daruri pentru copii şi cei dragi.

Vâscul

Se crede că vâscul a fost utilizat dintotdeauna pentru a sărbători sosirea iernii. Această plantă veşnic verde era folosită pentru decorarea locuinţei, se credea că posedă puteri tămăduitoare speciale, vindecând orice, de la infertilitatea femeilor până la otrăviri. Scandinavii vedeau vâscul ca pe o plantă a păcii şi a armoniei, asociindu-l cu Frigga, zeiţa dragostei. Obiceiul sărutului sub vâsc provine din credinţa că acest gest sub un lăstar al plantei aduce armonie şi înţelegere şi face ca să crească iubirea în cuplu.

Lumânările

Aprinderea lumânărilor în perioada Crăciunului este o tradiţie veche ce reprezintă naşterea lui Iisus şi reînnoirea vieţii, puritate, speranţă, găsirea drumului bun în viaţă. Se crede că Martin Luther, reformatorul protestant, a fost primul care a aprins lumânările din bradul de Crăciun. Venind acasă într-o seară de decembrie întunecată, în apropierea Crăciunului, acesta a fost uimit de frumuseţea luminilor care străluceau printre ramurile unui brăduţ din faţa casei sale. Luther a împodobit apoi bradul de Crăciun din casa sa cu lumânări.

Colindele

Colindele sunt o parte importantă a spiritului Crăciunului. Grupuri de copii, fete şi băieţi, merg din casă în casă să colinde, toată ziua de Ajun. Se spune că e bine să primeşti colindători, pentru că urarea lor aduce noroc, iar dacă nu primeşti colindul vei fi urmărit de ghinion. După ce colindătorii termină de cântat, gazda îi invită în casă şi le oferă mere, nuci, dulciuri şi colaci. Nucul simbolizează belşugul şi longevitatea, iar merele semnifică bunăstare şi bogăţie.

sursa: timpul .md

Colindatul

Colindatul sau uratul pe la case constituie un obicei stravechi, desigur precrestin, dar care, in timp, a ajuns sa faca, s-ar zice, casa buna cu crestinismul. Cantecelele respective atrag norocul sau binecuvintarea asupra oamenilor si gospodariilor, pentru tot anul care urmeaza. In vechime, colindele erau „specializate“ (de preot, de pastor, de fata mare etc.). O categorie importanta de colinde sunt strict legate de Craciunul bisericesc, evocand inchinarea magilor (Viflaimul sau Vicleimul - stalcire a numelui Betleem) sau panica si viclenia lui Irod (Irozii), culminand cu taierea pruncilor (cei 14000, pe care Biserica ii pomeneste pe 29 decembrie). Scenariile sunt simple, cuceritoare in naivitatea lor. Cam in acelasi timp, flacaii umbla cu Capra (Turca, Brezaia) sau cu Ursul, in cete pestrite si galagioase (ca e un obicei pagan se vede si din aceea ca in unele parti se zice ca astfel de colindatori „glumeti“ ar fi parasiti vreme de 6 saptamani de ingerul lor pazitor!), iar copiii cu Steaua („Cine primeste steaua cea frumoasa si luminoasa...“). Cantecele de stea cu care suntem familiarizati astazi (mai ales „Steaua sus rasare...“) sunt de origine culta, adeseori chiar bisericeasca. Plugusorul si Sorcova sunt legate de innoirea anului, neavand nici o legatura cu ciclul religios al Craciunului. Din pacate, toate par a fi pe cale de disparitie, sau in orice caz iremediabil compromise de transformarea lor intr-o forma de cersit tiganesc (extinsa stupid si penibil cam de pe la Sf. Nicolae si pana la Sf. Vasile).

 sursa: crestinortodox.ro

Sarbatorile de iarna la romani

Sarbatorile de iarna la romani incep odata cu prinderea Postului Craciunului (15 noiembrie) si tin pana la Sfantul Ioan (7 ianuarie). Este o perioada bogata in obiceiuri, diferite de la o zona la alta, avand in centru marile sarbatori crestinepraznuite in aceasta perioada. Reperele mai importante sunt: Postul Craciunului, Craciunul, Anul Nou, Boboteaza si Sfantul Ioan. In functie de acestea, grupele de traditii si obiceiuri difera.

Postul Craciunului este, in felul sau, un paradox: un post de bucurie; desi in traditia crestina postul inseamna pocainta, asceza, intristare. Postul Craciunului insa inseamna toate acestea numai in masura in care simbolizeaza intunericul in care se afla lumea inainte de venirea Mantuitorului. Dar intrucat asteapta si prevesteste Nasterea lui Mesia, este un post de bucurie, un post usor, cu dezlegare la peste in fiecare sambata, duminica si sarbatoare mai importanta.

Simbolurile de Craciun- Omul de zapada

Omul de zapada: traditia omului de zapada se regaseste inca din Evul Mediu, mai precis in anul 1380 cand se obisnuia ca odata cu venirea zapezii acest simpatic personaj sa ia viata.

Lucrurile se schimba pe la mijlocul secolului al XIX-lea, cand personajul intra in atentia pedagogilor, care le recomanda copiilor de varste mici, jocul cu omul de zapada pentru dezvoltarea abilitatilor artistice.

Astazi, pe langa faptul ca este o creatie a copiilor, omul de zapada este un simbol de mare succes folosit in publicitate, in timpul sarbatorilor de iarna.

Simbolurile de Craciun- Mos Craciun

Mos Craciun: apare in zilele noastre ca un om batran, prietenos cu barba alba si lunga, ce imparte cadouri tuturor copiilor lumii, cu ajutorul unei sanii trase de reni.

Potrivit unei legende, la inceput Mos Craciun era un cioban foarte rau care a refuzat s-o primeasca pe Fecioara Maria sa nasca in staulul lui. Fire miloasa, sotia sa (Craciuna sau Craciuneasa) a primit-o pe Maica Domnului, dar de indata ce a aflat Craciun, i-a taiat acesteia mainile,pe care Fecioara Maria i le-a lipit la loc.

Vazand aceasta minune, Craciun a devenit crestin, iar de bucurie ca sotia lui nu a patit nimic rau a aprins un rug de cioate de brad in curtea lui si a jucat hora cu toate slugile sale. Dupa joc a impartit Fecioarei Maria si pruncului Iisus daruri pastoresti (lapte, cas, urda, smantana).

Simbolurile de Craciun- Pomul de Craciun

Pomul de Craciun: este nelipsit din casele noastre in timpul sarbatorilor de iarna si reprezinta probabil simbulul principal al Craciunului.

Dar putini sunt cei care stiu ca bradul de Craciun isi are originile intr-o traditie antica pagana, si anume aceea a busteanului ars.

Busteanul, semn al fortei si solidaritatii se ardea in fata intregii familii, acest rit simbolizand atat arderea trecutului cat si interpretarea semnelor viitorului. Astfel, scanteii care sareau din bustean reprezentau intoarcerea zilelor lungi, darurile sugerau abundenta, iar cenusa era stransa si imprastiata pe camp pentru a avea o recolta bogata. Toate aceste simboluri le regasim astazi in bradul de Craciun: luminitele si lumanarile sunt de fapt scanteile, globurile si decoratiunile reprezinta speranta de reinnoire, iar beteala aurie si argintie simbolizeaza parul zanelor bune.

Simbolurile de Craciun- Ieslea

Odata cu apropierea sarbatorii Nasterii Mantuitorului, o serie de obiecte si personaje ne insotesc pretutindeni in aceasta perioada puternic incarcata de semnificatii.

Ieslea: reprezinta locul de nastere al Mantuitorului Iisus Hristos. Potrivit traditiei, prima iesle a fost realizata inca din anul 1223, la Greppio, de catre Sfantul Francisc.

Dupa ce o perioada mai indelungata traditia s-a pierdut, in 1600 a fost reluata, dand nastere unei adevarate industrii in orasele italiene: Genova si Napoli.

In zilele noastre, in anumite tari din Europa Meridionala exista traditia ca in Ajunul Craciunului sa se pregateasca o iesle asemanatoare cu cea traditionala confectionata din lemn si ghips.

Un decor delicios! ♥

De confectionat cu cei mici! ╰☆╮

ღ♥•Magia sarbatorilor de iarna se apropie! Daruieste, iubeste , traieste din plin momentele din viata ta! Fiecare este unic!ღ♥•º

Iubesc sarbatorile de iarna!

Iubesc Craciunul, iubesc  sarbatorile de iarna, iubesc tot ce are legatura cu aceasta perioada. Imi aduce aminte de copilarie si de cat de mult insemnau toate aceste lucruri pentru mine. Iata cateva motive pentru care iubim sarbatorile :

Anticiparea – ai vazut si tu, cel putin o data, nerabdarea din ochii copiilor in asteptarea startului. Pregatirea este la fel de emotionanta ca si sarbatoarea in sine, deoarece copiii traiesc fiecare clipa din viata lor cu intensitate maxima. Chiar daca pana la varsta de 5 anisori copiii nu-si amintesc prea mult din Craciunul anterior, acest lucru nu-i impiedica sa fie nerabdatori. Emotia provocata de ceea ce urmeaza sa se intample este motivul pentru care obiceiurile dinaintea Sarbatorilor, precum scrisoarea pentru Mos Craciun si pregatirea cozonacului, le ofera copiilor atata bucurie.

Decoratiunile – fie ca este vorba despre bradut, beteala stralucitoare, globuletele pictate sau luminitele care sclipesc in noapte, decoratiunile de Craciun sunt o adevarata incantare pentru cei mici. Noutatea este un factor important pentru bucuria copiilor care sunt extrem de receptivi la tot ceea ce se intampla in jurul lor. Ziua in care vad bradutul impodobit sau orasul stralucind de la luminite este magica pentru ei. Sigur ai si tu un glob acasa din copilaria ta, deci si pentru tine decoratiunile de Craciun au reprezentat ceva deosebit. Nu te limita la decoratiunile realizate la gradi sau scoala si invata-l pe cel mic sa confectioneze ceva pentru bradut.

Mancarea – fiecare din noi are un fel de mancare preferat pe care-l pregateste de Sarbatori. Una din marile placeri ale copilasilor este sa faca si ei ce fac oamenii mari. Astfel ei pot fi fericiti foarte usor, dar facandu-si treaba in bucatarie, alaturi de mami. Stabileste inca de la inceput reguli pentru cel mic si lasa-l sa se joace cu formele si sa pregateasca si el ceva bun. Nimic nu-l va face mai mandru si mai fericit decat laudele bunicului atunci cand va gusta din preparatul lui.

Traditiile – in general, ritualurile de familie ofera un aer special sarbatorilor. Cu siguranta iti aduci si tu aminte de Craciunul copilariei tale si ai o poveste mai deosebita despre un ritual doar al vostru. Invata-l si pe cel mic sa pretuiasca traditiile si faceti-va un obicei din a repeta anumite ritualuri in fiecare an. Puteti sa va faceti poze purtand caciulite de Mos Craciun, sa impodobiti. bradul doar in Ajun, sa mergeti cu colinda la bunici si astfel Sarbatorile vor fi mai deosebite.

Povestile – este posibil sa-i citesti copilului tau povesti pe parcursul intregului an, dar nimic nu se compara cu magia povestii lui Mos Craciun. Nu-l priva de povestea Mosului nici anul acesta, chiar daca o stie deja. Mai poti adauga cateva elemente si chiar detalii in fiecare an. Poti sa-i spui ca ai vazut sania Mosului in timp ce te intorceai acasa de la cumparaturi, ca ai auzit renii cu o noapte inainte sau ca ai vorbit cu Mosul la telefon. Fericirea din ochii micutului te va face si pe tine sa crezi, mai mult, in povesti.
Partial preluat din : http://sfatulparintilor.ro/

Nimic care sa ma reprezinte mai mult :D

Bradut comestibil :-)

Ce te poate bucura mai mult decât să vezi în ochii şi pe faţa celui care a primit ceva de la tine strălucirea zâmbetului de bucurie?

 Anul acesta mi-a venit această idee! Să punem deoparte în fiecare zi 1 lei, 5 lei, 10 lei. Fiecare după posibilități. În felul acesta de Crăciun vom putea să oferim celor dragi o mică atenție din partea noastră. Pentru că este un sentiment minunat să primești cadouri de Crăciun, iar bucuria lor este nespus de plăcută  pentru noi cei care oferim. Vă surâde ideea ? :)

Filipii de iarna

Potrivit calendarului popular romanesc, perioada cuprinsa intre 25 ianuarie si 2 februarie (in unele parti ale tarii 29 ianuarie–2 februarie) este cunoscuta sub numele "Filipii de iarna”. Filipii sunt zeitati protectoare ale lupilor in legatura cu care nu s-au pastrat foarte multe credinte. Filipii de iarna marcheaza in Calendarul popular, sfarsitul unei lungi perioade de imperechere a lupilor, inceputa cu aproximativ 80 de zile in urma, la Filipii de Toamna.

Mitologia romaneasca referitoare la originea lupului afirma ca acesta a fost creat de diavol, pentru "paguba" omului. Numai ca diavolul n-a putut sa-si duca opera la bun sfarsit: dupa ce a modelat lupul din huma sau lemn, nu a mai reusit sa-i dea viata. Pentru a iesi din aceasta incurcatura, el a acceptat pariul cu Dumnezeu: lupul va prinde suflet, dar va fi al aceluia "dupa care s-ar lua sa-l manance”. De indata ce a prins viata, animalul infometat s-a repezit la diavol; acesta abia a scapat ascunzandu-se intr-o balta, lasand insa o bucata din calcai in coltii lupului.

Amandoua sunt fiinte malefice care, in loc sa colaboreze, se resping reciproc. Astfel, animalul care trebuia sa fie ajutorul diavolului devine dusmanul sau. Momentul de varf al acestei infruntari se consuma in miezul iernii, in ziua in care diavolii nu se mai pot ascunde in taramul harazit lor:apele adanci si statute. ”Culcusul dracilor sunt apele: balti, lacuri, garle; si fiindca in ziua de Boboteaza se sfintesc apele, peste noapte nu le mai da mesii sa se piteasca, asa ca ei sunt goniti de lupi, care ii mananca mai repede decat pe purcei”.

Desi are o actiune predominant malefica, lupul, si nu alt animal, jaloneaza intre leagan si mormant intreaga existenta a oamenilor.Uneori prezenta lupului in datinile de nastere tine de ordinea beneficului .Atunci cand se face "schimbarea numelui” (pentru a proteja-in mod magic-copii bolnavi sau amenintati cu moartea), noul nume "e dorit sa fie numele unui animal salbatic-Lupu,Ursu, etc,respectiv Lupa, Ursa, Vidra. Acesata convingere populara isi are ecou si intr-un descantec in care celui bolnav i se promite: "Mancarea lupului,/Puterea ursului,/Sa mananci cat lupu/Si sa poti cat ursu.”

Filipii de iarna sunt tinuti mai cu seama in casele de ciobani si in gospodariile in care sunt animale. Acestia sunt respectati pentru protejarea vitelor si a oilor de atacul lupilor.

Totusi, sarbatoarea este bine sa fie tinuta oricum, pentru ca lupii provoaca pagube mari. Din acest punct de vedere lupul este mai temut decat ursul, pentru ca omoara intotdeauna mai mult decat mananca. In aceste zile nu se coase, nu se spala pe cap si nu se da cu imprumut, pentru ca altfel lupii vor manca vitele.

Se spune ca in prima zi de Filipi, femeile satului lipesc gura sobei ca sa se lege si gura lupilor. La hornul casei se atarna o secure sau o unealta de-a casei, existand credinta ca astfel vor fi uitate vitele si oile de catre dihanii.

De asemenea, se crede ca gospodarul care nu va praznui Filipii va ramane fara pasarile din curte, pe care i le vor manca hultanii. Batrinii spun ca in aceste zile nu-i bine sa dai nimic din casa ca altfel vei da tot anul.

Sarbatoarea e respectata si de cei care se indeletnicesc cu munca lemnului, crezand ca astfel vor avea mai mult de lucru. Singura munca ingaduita si chiar recomandata este spalatul rufelor cu apa clocotita, caci numai astfel se poate opari, prin empatie, gura lupului.

Sursa: CrestinOrtodox.ro