Viata nu este intotdeauna cum ne-o dorim, dar o traim cum putem mai bine. Nu exista viata perfecta, dar exista momente perfecte. Buna dimineata!

53 de zile pana la Craciun!

A mai trecut o lună din acest an. Noiembrie este ultima lună de toamnă înainte de începerea iernii și desigur a sărbătorilor de iarnă. Sărbătorile de iarnă la români încep odată cu prinderea Postului Crăciunului (15 noiembrie) și țin până l

a Sfântul Ioan (7 ianuarie). Este o perioadă bogată în obiceiuri, diferite de la o zonă la altă, având în centru marile sărbători creștine prăznuite în această perioadă. Reperele mai importante sunt: Postul Crăciunului, Crăciunul, Anul Nou, Bobotează și Sfântul Ioan. În funcție de acestea, grupele de tradiții și obiceiuri diferă. Vă urez o lună cât mai frumoasă și lipsită de griji!

Magia iernii!

Ceva cu adevărat magic! Îmi doresc să am posibilitatea să mă plimb cu o trăsură din asta dar ...nu oricum ...ci pe zăpadaaaa! ♥

Traditii de Craciun in jurul lumii

Craciunul este una dintre cela mai importante sarbatori ale crestinatatii si este celebrat in majoritatea tarilor din lume. Colindele, cadourile si petrecerile de Craciun sunt intalnite in toate colturile lumii in aceasta zi magica. Chiar daca modul de celebrare, datele si traditiile variaza, spiritul Craciunului este peste tot la fel.

Craciunul in Australia

Australienii locuiesc pe cea mai mare insula din lume care este in acelasi timp si cel mai mic continent. Majoritatea emigrantilor din Australia au venit aici din Anglia si Irlanda si au adus cu ei obiceiurile si traditiile respective. In Australia vremea este opusa fata de ce se intampla la noi si ei sarbatoresc Craciunul in timpul vacantei de vara. Cel mai popular eveniment al sarbatorilor de iarna din Australia este denumit “Colinde la lumina lumanarii”. Oamenii se intalnesc noaptea, aprind lumanari si canta colinde. Australienii sunt mari iubitori de activitati in aer liber. Le place sa inoate, sa faca surf si sa se plimbe cu bicicleta.

In sezonul sarbatorilor de Craciun, australienii isi decoreaza casele cu feriga, frunze de palmier si cu mici flori colorate care apar in aceasta perioada. Unele familii impodobesc si brazi. Pentru australieni, sarbatoarea Craciunului incepe la sfarsitul lui noiembrie, cand in scoli si in biserici se monteaza piese de teatru cu nasterea lui Isus. In toata luna decembrie, australienii canta colinde. In ajunul Craciunului , toata comunitatea merge la biserica, iar copiii il asteapta pe Mos Craciun s avian cu daruri.

Dupa deschiderea cadourilor in dimineata de Craciun, familia ia micul dejun, compus din oua si sunca si apoi merg din nou la biserica. Dupa intoarcerea de la biserica, intreaga familie si prietenii se strang la masa de Craciun. In unele familii se mananca curcan si budinca cu stafide si coniac. Alte familii fac gratar in curte. Unii australieni merg la plaja sau la picnic in ziua de Craciun. A doua zi de Craciun, pe 26 decembrie, australienii strang bani pentru postas, macelar si pentru cel care aduce ziarul pentru a le multumi pentru ajutorul oferit in anul ce tocmai se termina.

Anul Nou este inca un moment special pentru toata lumea, cu muzica, dans si petreceri. Pe 6 ianurie, australienii organizeza inca o petrecere, pentru a celebra sfarsitul sarbatorilor de Craciun.

Craciunul in Betleem

In micul oras in care se spune ca Isus s-a nascut este impodobit in fiecare an. Biserica Nativitatii din centrul orasului straluceste in preajma sarbatorilor de Craciun. Steaguri si decoratii stralucitoare impodobesc biserica. In Ajunul Craciunului, localnicii si vizitatorii se aduna in biserica pentru a urmari sluja si procesiunea de Craciun. Fiecare casa din Betleem are pictata o cruce la intrarea, iar in curte ieslea pruncului Isus. In centrul orasul este instalata o stea uriasa.

Craciunul in China

Crestinii din China decoreaza casa si bradul de Craciun cu lumini, lanterne si lanturi din hartie colorata. Copiii isi agata sosetele si asteapta vizita lui Mos Craciun (Dun Che Lao Ren). In China, unde marea majoritate a locuitorilor nu sunt crestini, principalul festival de iarna este cel de Anul Nou. Copiii primesc haine noi si jucarii noi, se mananca preparate rafinate si se organizeaza si focuri de artificii. O alta traditie importanta in serbarea de Anul Nou o reprezinta cultul stramosilor. Portretele stramosilor sunt aduse in camera principala a casei.

Craciunul in Brazilia

Brazilienii sunt un mix de popoare din multe parti ale lumii, iar traditiile lor legate de sarbatoarea Craciunului deriva din cele ale coloniilor portugheze. Una dintre cele mai indragite traditii este crearea scenei nasterii lui Isus si a ieslei: Presepio. Aceste scene sunt amplasate in biserici, magazine si in casele oamenilor.

Locuitorii din nordul Braziliei au o alta traditie: scena pastorilor. In versiunea braziliana pastorii sunt de fapt femeie, iar un tigan incearca sa il rapeasca pe Isus. Papai Noel este “Mos CRaciunul” care aduce cadouri celor mici. Potrivit traditei, Papai Noel locuieste in Groenlanda, iar atunci cand vine in Brazilia poarta haine subtiri, din bumbac, din cauza vremii caniculare.

Masa de Craciun este una speciala si neobisnuita pentru anotimpul de vara. Este formata din curcan, jambon, orez, legume si fructe. In ajunul Craciunului, oamenii merg la biserica la Missa do Galo. Galo inseamna cocos, iar denumirea acestei festivitati vien de la faptul ca la ora 1 noaptea un cocos anunta venirea Craciunului. In seara de 25 decembrie se merge din nou la biserica.

Decoratiunile de Craciun sunt compuse din flori proaspete si colorate. In centrul fiecarui oras sunt impobodobiti brazi, iar noaptea de Craciun este marcata prin focuri de artificii.

Craciunul in Danemarca

In Danemarca, sarbatoarea de craciun incepe in noaptea de 24 decembrie. La miezul nopstii intreaga familie mananca o budinca speciala de Craciun. Budinca contine o singura migdala, iar cel care o va gasi va avea un an nou norocos.  Cel care aduce cadourile se numeste Julemanden si soseste cu sania sa trasa de reni. Mosul vine insotit si de corul de spiridusi, Juul Nisse, care se spune ca ar trai in podurile caselor. In ajunul Craciunului, copiii lasa afara lapte si budinca de orez pentru mos si insotitorii sai.

Craciunul in India

Crestinii din India impodobesc de Craciun mango sau bananieri. De asemenea ei decoreaza si casele cu Frunze de mango. In unele regiuni din India se folosesc lampi cu ulei colorat pentru decoratiunile de Craciun. Aceste lampisunt asezate pe perete sau pe acoperisuri. In noapte de Craciun, bisericile sunt decorate cu flori traditionale si lumanari colorate.

Craciunul in Iran

In Iran se crede ca locuiau cei trei Magi atunci cand pruncul Isus s-a nascut. Crestinii iranieni incep postul pe 1 decembrie. Acesta este “Postul Mic”, iar “Postul cel Mare” incepe cu sase saptamani inainte de Paste. Pe 25 decembrie, iranienii merg la biserica si apoi iua masa in familie. Mancare traditional in aceasta zi este friptura de pui , numita harasa. Iranienii nu isi ofera cadouri, insa copiii primesc haine noi pe care le poarta in ziua de Craciun.

Craciunul in Irak

In Ajunul Craciunului, crestinii irakieni sarbatoresc cu intreaga familie. Unul dintre copii citeste despre nasterea lui Isus, iar intreaga familie aprinde lumanari. Dupa ce copilul termina de citit povestea, in curte se aprinde un foc si toata lumea canta colinde. Daca focul arde toate vreascurile, anul ce vine va fi norocos. Daca focul se stinge, fiecare membru al familiei trebuie sa sara de trei ori peste scrum si sa isi puna o dorinta.

In ziua de Craciun un alt foc este aprins in curtea Bisericii. Preotul, care tine in mana o figurina ce il reprezinta pe pruncul Isus, incepe slujba. Apoi binecuvanteaza o singura persoana pe care o atinge. Persoana atinsa atinge mai departe pe vecinul sau. Toata lumea prezenta la slijba trebuie sa simta “atingerea pacii”.

Craciunul in Suedia

Acum o mie de ani, Craciunul era sarbatorit in Suedia timp de o luna. Regele Canute a decretat ca sarbatoarea Craciunului sa tina de pe data de 13 decembrie pan ape 13 ianuarie. Pe 13 decembrie, suedezii o celebreaza pe Sfanta Lucia. Povestea Sfintei Lucia i-a fermecat pe suedezi. Se spune ca in vremea persecutiei, Sfanta Lucia ducea mancare celor prigoniti. Ca sa isi lumineze drumul, Sfanta Lucia purta pe cap o coroana de lumanari. In cele din urma, Sfanta Lucia a fost arestata si torturata.

In ziua de 13 decembrie, cea mai mare fiica din familie se imbraca cu o rochie alba si o esarfa rosie. Pe capr poarta o coroana din sapte lumanari. Ea ii serveste pe toti membrii familiei cu cafea si prajiturele. In Ajunul Craciunului, un spiridus isi face aparitia din podul casei unde locuieste si imparte cadouri tuturor.

Craciunul in Spania

In Spania, Craciunul este o sarbatoare cu adevarat religioasa. Patronul spiritual al acestei tari este Fecioara Maria, iar sezonul sarbatorilor de Craciun incepe official pe data de 8 decembrie. Ajunul Craciunului este cunoscut ca Nochebuena (Noaptea cea Buna). Intreaga familie se aduna in jurul scenei ieslei pruncului Isus. Aceasta scena e prezenta in majoritatea caselor din Spania.

In aceasta noapte se mananca si o prajitura traditionala facuta din migdale. Copiii din Spania priemsc cadouri in noaptea de Epifanie. In aceasta seara, copiii lasa la usa ghetutele pe care le umplu cu morcovi, paie si orz pentru caii celor Trei Magi. Cel mai iubit mag este Baltazar care vine pe un magar si lasa copiilor dulciuri si jucarii.

Craciunul in Anglia

In Anglia este frig si ceata de Craciun. Oamenii se bucura de caldura pe care semineele si sobele incinse o dau. Englezii decoreaza casa cu iedera si vasc. In timpul sarbatorilor colindatorii merg din casa in casa. Acestia priemsc dulciuri si prajiturele cu fructe uscate. 

Ajunul Craciunului este o zi foarte incarcata pentru eglezi. Impacheteaza cadoruile, pregatesc mancarurile si prajiturile traditionale ai agata sosetele in fata semineului. Dup ace toate aceste lucruri au foste terminate, intreaga familie se aduna in jurul bradului impodobit si citesc povesti de Craciun. La sfarsitul zilei, copiii ii scriu lui mos Craciun scrosiri in care spun ce cadouri isi doresc. Apoi arunca scrisorile in soba, astfel incat dorintele lor sa iasa pe cos. Dupa ce copii merg la culcare, Mos Craciun ii viziteaza. Poarta o haina lung si rosie si duce in spinare un sac cu jucarii si dulciuri.

La masa de Craciun, familia mananca curcan umplut cu castanet, gasca cu stafide sau friptura de vita . Cea mai asteptata este insa budinca cu stafide si martipan. Dupa masa de Craciun, familia se aduna in fata televizorului pentru a auzi mesajul de Craciun al reginei. La ceaiul de dupa-amiaza se serveste si un tort special de Craciun.

Citeste mai mult pe: http://timp-liber.acasa.ro/evenimente-14/traditii-de-craciun-in-jurul-lumii-4472.html#ixzz29Igt8csl

Romanian Christmas traditions

Christmas represents a special moment for all of us. It is a celebration that changes for the better our take on life, makes us see the good in others and open our hearts to them. All around the globe Christmas combines universal elements, like decorating the tree, with other, less known, region-specific ones.

The Pig Sacrifice

A few days before the beginning of the holidays the pig sacrifice takes place. This is done on December 20th, the day of St. Ignatius. This tradition is kept particularly in the countryside, where everything takes place according to a closely followed ritual. The origins of this custom date back to immemorial times. It was accepted and absorbed by the Christian religion as a natural part of the local community life. Christianity also bestowed upon it a religious significance, as nobody can taste the food prepared on this day until after the priest has given his blessing.

The Goat Dance

The elder held the goat as the animal that could foretell if the weather would be good or bad. Originally, the ˝goat dance˝ (the killing, mourning, burial and resurrection ) was a grave and serious ceremony. In time it has turned into a ritual meant to bring prosperity in the year to come. Nowadays, this game has remained a pretext to remember traditions from long ago and also take pride in the colorful traditional costumes worn on this occasion.

Carol Singing

Carol singing usually marks the start of the 12 days of Christmas. In the villages, children and lads usually go from house to house singing carols. They are organized in a ˝bevy˝ with a clearly defined hierarchy, having a leader and a meeting place.

In the past, the lads between 18 and 20 would be the ones going out carol singing. They would find a host in one of the villages and they would always go out on together. If one of them was found alone on the streets of the village, he would be in for quite a severe punishment.
During this time everything has to have a festive dimension. Carols create an atmosphere full of optimism, where men make wishes and foster secret desires.

The Christmas Tree

The custom of the Christmas tree was borrowed from Western Europe. Supposedly, it comes from the pagan Germanic tribes and was subsequently absorbed by christianity. In Romania, the tradition of decorating a tree or a green branch was tied to the wedding ritual (the wedding firtree) or to the burial ritual of an unwed youth. As a Christmas tradition, it was encountered until the end of the XIXth century only in the houses of the German immigrants. After WWI, this custom spread in the entire country.

sursa: http://www.desarbatori.ro/craciun/traditii

http://www.ajundecraciun.com/traditii-de-craciun/

Originea sarbatorilor de iarna la romani

Sarbatorile de Iarna in Europa nu sunt o inventie noua, nici macar una crestina. In intreaga zona de influenta celtica, solstitiul de iarna reprezenta cea mai important moment din viata comunitatilor, avand un pronuntat caracter magic, presarat cu ritualuri sofisticate, multe uitate sau pierdute pentru intotdeauna, multe regasite si in prezent, fiind ceea ce acum denumim traditie populara. 

Biserica a incercat contracararea traditiei, suprapunand, incepand cu anul 350, sarbatoarea dedicata nasterii lui Iisus peste cerebrarea vechilor ritualuri, cunoscut fiind faptul ca anterior acelui an ceea ce denumim acum Sarbatoarea Craciunului era celebrata incepand cu 6 ianuarie. Sarbatorile, dintotdeauna, au avut o mare importanta sociala si chiar nu erau rare nici macar in antichitate. Erau momentele cand sefii comunitatilor coborau in sanul comunitatilor, atat pentru a strange legaturile cu masele, cat si pentru a-si arata puterea si maretia. 

In prezent, Sarbatorile de Iarna nu mai au incarcatura spirituala ca in trecut decat pentru o mica parte din crestini, cei practicanti. In schimb, au devenit, chiar si pentru spatiile necrestine, o importanta oportunitate de afaceri, "o destrabalare" generala, o competitie infernala intre societatile multinationale pentru cucerirea suprematiei pe piata, perioada in care profiturile ating cuantumuri ametitoare. 

Nimic nu mai este ca in trecut. Nici chiar misterul Liturghiei inchinate Nasterii lui Iisus nemaifiind decat, in putine locuri, un spectacol trist, plin de poleiala ieftina, acompaniat de o multime zgomotoasa, lipsita de respect fata de solemnitatea momentului. Ca o contrapondere, in pragul acestui moment solemn, cel al Craciunului, prezentam cititorilor nostri cateva aspecte mai putin cunoscute despre cum se celebrau de-a lungul timpului Sarbatorile de Iarna. 

Pe 25 decembrie, in Imperiul Roman se sarbatorea Saturnaliile 

In antichitate, Sarbatorile de Iarna debutau o data cu solstitiul de iarna, adica in noaptea de 21 spre 22 decembrie. Procesiunile druizilor erau impresionante, solemne, pline de mister, la care trebuiau sa participe toti membrii comunitatii. In prezent, in zona de influenta ortodoxa, in special, in Romania, la 21 decembrie este sarbatorit, religios, Sfantul Ignatie Teoforul, episcop al Antiohiei, martirizat in anul 117. Peste aceasta sarbatoare crestineasca se suprapune o traditie oarecum primitiva, Ignatul porcilor, zi in care in multe gospodarii, in special din mediul rural, sunt sacrificati porcii destinati autoconsumului din gospodaria taraneasca. Desigur, in prezent, "ritualul" este extins si la orase, dar va fi interzis dupa aderare. 

Acest moment de sacrificiu nu are origine crestina, ci precrestina, dar traditia s-a transmis, pe teritoriul actual al Romaniei fiind inregistrate doar in Transilvania circa 1.000 de vetre celtice. Druizii, conducatorii spirituali ai vechilor celti, pregateau in aceasta zi ceremonialurile pentru celebrarea celei mai importante sarbatori a universului lor, cunoscuta sub sintagma "taiatul vascului". 

Ceremonialul incepea o data cu momentul solstitiului de iarna, adica la miezul noptii de 21 decembrie spre 22 decembrie, si continuau circa o saptamana, pana in preajma Anului Nou, cand vascul, din verde pal, devenea auriu. Tot druizii practicau cu aceeasi ocazie "sacrificiul de sange" pentru revigorarea soarelui, care era considerat "deosebit de slabit", druizii cunoscand ca la acel moment teritoriile aflate la nord de paralela 45 se aflau in pozitia cea mai defavorabila fata de Soare. Sacrificiul de sange facea parte integranta din ritualurile inchinate celui mai important astru pentru Pamant, porcul fiind inchinat divinitatilor htoniene. 

Totusi, dupa impunerea crestinismului si in spatiul celtic, Ignatul a devenit o sarbatoare cu caracter preponderent crestin, Sfantul Ignatie fiind considerat chiar "protectorul" porcilor. Ba, mai mult, in comunitatile crestine arhaice, se credea ca porcul ce urmeaza a fi sacrificat chiar isi viseaza cutitul cu care va fi injunghiat, credinta ce se mai pastreaza in multe comunitati rurale. La vechii druizi, creanga de vasc semnifica simbolul universal al nemuririi si regenerarii. 

Tot ca o curiozitate, in ajunul de Anul Nou, in multe localitati din Transilvania inca se mai recolteaza vascul care creste, de obicei, in salcamii batrani, fiind pus la icoane. Dar obiceiul se regaseste si in orase, in special in Bucuresti, dar aproape nimeni nu mai stie de ce se face acest lucru. Cert este ca druzii taiau vascul doar cu secera din aur, special conceput pentru asa ceva, pentru a nu-l deposeda de calitatile sale subtile, magice. Si la francezi s-au pastrat urme ale acestei traditii sacre, chiar si in franceza actuala existand urarea "Au gui l´an neuf!", ceea ce, intr-o traducere aproximativa, inseamna "Cu vascul, anul se innoieste!".

Vascul era pus in directa corespondenta cu fortele infricosatoare ale Cerului, crezandu-se ca stejarii cu vasc sunt mai des loviti de trasnet. Curios e faptul ca, desi romanii nu au practicat ritualurile legate de semnificatia vascului, Virgilius indica faptul ca Eneida ii pune in mana lui Enea o creanga de vasc in momentul in care acesta coboara in Infern. 

In spatiul de civilizatie romana, ziua de 25 decembrie a fost, intr-o perioada indelungata, chiar dupa aparitia crestinismului, o zi dedicata celebrarii unor mari sarbatori, in special, cultului Soarelui detasandu-se. Comodus (185-192) s-a initiat in Misterele lui Isis si in cele dedicate zeului Mithra. Apoi, Caracala (211-217) incurajeaza cultul lui Sol Invictus, introdus intr-o formula semioficiala la Roma, in jurul anului 220, de catre Elagaballus. 

Dar cel care da mare amploare acestei sarbatori este Aurelian, in anul 270, reusind astfel sa "integreze" oficial vechea cultura politeita romana in cea monoteita, dedicata Soarelui, devenind singura traditie cavsi-monoteita, cu caracter universal, din Imperiul Roman. Mai mult, toate elementele siriene ale zeului Mithra din Emesa au fost eliminate iar serviciul cu caracter divin a fost incredintat chiar senatorilor romani. Dar ceea ce este mai important e faptul ca ziua de 25 decembrie a devenit oficial data aniversara a lui Deus Sol Invictus, cunoscuta si ca sarbatoarea Saturnaliilor, si ziua de nastere a tuturor zeilor solari orientali. Dar lucrul cel mai curios legat de Sol Invictus figureaza in opera lui Henri Hubert, care afirma ca cel mai mare templu inchinat vreodata acestei zeitati ar fi existat la Sarmisegetuza, in Muntii Orastiei. 

Trebuie amintit ca insusi Constantin cel Mare a ramas pana la moarte adeptul lui Sol Invictus, cu toate ca Eusebiu din Cesareea precizeaza ca acesta ar fi introdus, oficial, in Imperiu, religia crestina in urma unei viziuni pe care a avut-o inainte de batalia cu Maxentiu la Podul Millius. 

Dupa Vasile Lovinescu, simbolul crengii de vasc apare si in traditia populara romaneasca sub forma vartenitei, sau a tipsiei, sau a Clostii cu puii de aur, sau a sorcovei de Anul Nou - daruita de zana buna fetei harnice. 

Originea denumirii Craciunului, nelamurita 

Biserica hotaraste abia in anul 350 ca sarbatoarea nasterii lui Iisus sa fie fixata pe data de 25 decembrie, pana in acel an, acest eveniment fiind celebrat la 6 ianuarie. Multi specialisti in domeniu cred ca aceasta decizie s-a intemeiat pe specularea unei stari de fapt, la acel moment, majoritatea comunitatilor din Europa nefiind crestinate. Cu timpul, lucrurile au intrat in "normal", obiceiurile "pagane" amestecandu-se cu cele crestine, acest melanj supravietuind si astazi. La un moment dat, sarbatoarea de la 25 decembrie incepe sa fie denumita Craciun. Nu exista nici macar o parere, cat de cat coerenta, in ceea ce priveste originea acestei denumiri. Exista multe variante, dar in cadrul de fata vom prezenta succint doar cateva. Dupa unii, denumirea ar veni din latinescul "creatio", adica nastere, sau "calatio", adica convocare, sau din "quartum jejinium", adica al patrulea post. Dupa altii, denumirea ar veni din slavul "karacun", o denumire a sarbatorii solstitiului de iarna la slavii precrestini, semnificatia fiind cea de "moarte naprasnica".

Exista si varianta albaneza, "kercun", adica buturuga, dar nimic nu e sigur, dupa mine cea mai apropiata de realitate pare a fi, totusi, filiatia latina. Trebuie remarcata si parerea cercetatorului roman Gheorghe Musu, care considera ca originea denumirii ar fi de filiatie traco-dacica, stramosii nostri celebrand, de asemenea, solstitiul de iarna, iar in centrul ritualurilor acestora se regasea cultul "buturugii sacre", careia i se dadea foc in timpul unui ritual dedicat cultului Soarelui. 

Tot Gheorghe Musu explica in opera sa de ce Sarbatorile de Iarna tin 12 zile, adica de la Craciun la Boboteaza, interval in care Anul Nou cade exact la mijloc si simbolizeaza "renovarea timpului". De asemenea, Romulus Vulcanescu mentioneaza o serie intreaga de ritualuri precrestine, care inca, in perioada interbelica, mai erau prezente in traditiile comunitatilor romanesti crestine, dintre care amintim doar arderea busteanului sau Prepeleacul, rotile de foc rostogolite aprinse din varful dealurilor si muntilor in preajma Craciunului, impodobirea bradului sacru si chiar colacii rotunzi - ca simbol solar. 

Craciuneasa - cea mai fermecatoare fiinta mitologica romaneasca 

Dar cea mai fermecatoare fiinta mitologica romaneasca este Craciuneasa. Fara a insista asupra acestui aspect, trebuie precizat ca in mitologia romaneasca majoritatea fiintelor mitologice malefice sunt de sex feminin, aspect preluat, in mare parte, din mitologia romana, printre acestea numarandu-se ielele. Dar si personajele din categoria babelor, precum Baba Cloanta, Baba Harca, sau chiar Baba Dochia - care ar intruchipa Ceahlaul, sunt tot de origine malefica. 

In contrapondere, probabil in secolul al XVII-lea, in mitologia populara romaneasca se impune un personaj mitologic, cu valente benefice, denumit Craciuneasa. Era, in aceasta acceptiune, sotia lui Craciun, un om bogat, dar deosebit de hain. Dar, parca, pentru a fi pedepsit pentru rautatea sa, lui Craciun i se nasc trei fiice, fiecare avand cate un defect fizic major. In noaptea nasterii lui Iisus, Craciuneasa, profitand de faptul ca hainul Craciun era plecat la moara, o ajuta pe Maria sa nasca. Ba, mai mult, o trimite pe fata ciunga sa-i duca Maicii Domnului rodii, despre simbolismul carora nu insistam in acest context. Drept rasplata, Maria transforma mana ciunga intr-una din aur, fetei schioape ii metamorfozeaza piciorul olog in picior de aur, iar fetei oarbe ii reda vederea. 

Intors acasa, drept razbunare pentru nesocotirea ordinelor sale, Craciun ii taie Craciunesei mainile din cot, dar Maica Domnului, impresionata de bunatatea femeii, face ca mainile acesteia sa se refaca miraculos. Craciun, vazand aceste minuni, devine atat de pios, incat legenda indica faptul ca el ar fi fost primul adept al lui Iisus, deci, implicit, si primul crestin, cu mai bine de 30 de ani inaintea sutasului Cornelius. Desigur, legenda are multe variante, dar mesajul este mereu acelasi. N. Cartojan crede ca acest arhetip malefic, al taiatului mainilor, si-ar avea originea in Protoevanghelia lui Iacob. Dar Mircea Eliade demonstreaza admirabil ca, de fapt, arhetipul original s-ar regasi in cel al copacului, al regenerarii vietii. 

Ritualuri de Craciun 

Obiceiul colindatului 

In vechime, fapt atestat inca din secolul al XVII-lea, colindatul reprezenta un ritual desfasurat dupa reguli stricte. Inca din momentul in care cocosul vestea miezul noptii dinspre Ajun, gospodinele se trezeau si incepeau pregatirile pentru masa din seara de Craciun. Obiceiul era preponderent in Moldova si Bucovina, dar variante asemanatoare se regaseau in tot spatiu romanesc, indiferent de organizarea statala in care parti din acesta se regaseau. 

Spre seara, masa era incarcata de bucate si acoperita, asteptandu-se venirea preotului, care trebuia sa binecuvanteze bucatele. Inca din acele vremuri, preotul era rasplatit cu bani. Paul de Aleppo, notarul patriarhului Macarie al Antiohiei, consemneaza faptul ca, in timp ce se afla in Moldova spre anul 1650, de Sarbatoarea Nasterii Domnului preotii locului, insotiti de cantareti, dar si de "cohorte" de sarmani, vizitau casele celor instariti, colindand gazdele si binecuvantandu-le bucatele. Mai tarziu, spre secolul al XIX-lea, se formeaza cete de colindatori, care "oficiau" ritualuri asemanatoare cu cele de astazi. Pomenim, totusi, ca in traditia romaneasca colindul este de doua tipologii: prima avand continut religios, dar un important numar de colinde au continut integral laic. 

Steaua 

Este un ritual recent, probabil de sfarsit de secol XIX. Incepe din prima zi de Craciun si se incheie de Sfantul Vasile. Sunt zone in care continua si dupa Anul Nou, pana inspre Boboteaza. Tudor Pamfile, in importanta sa lucrare "Sarbatorile la romani" precizeaza ca in Macedonia obiceiul "Steaua" a fost introdus de catre elevii romani, aflati la scoala romaneasca din Bitolia. Copiii care umbla cu Steaua se numeau in secolul al XIX-lea, fie stelari, fie colindari, fie crai sau chiar colindatori. De obicei, erau grupuri de cate trei baieti, cu trimitere la cei trei magi sau crai, veniti din Persia pentru al vedea pe pruncul Iisus. Trebuie amintit ca, la romani, Anton Pann a fost primul culegator de "uratii ce se rosteau cu Steaua". 

Turca, Capra sau Brezaia 

Sunt obiceiuri ancestrale, pastrate pana in zilele noastre sub o multitudine de variante, unele cu adevarat interesante. De obicei, fac parte din categoria obiceiurilor cu un pronuntat caracter laic, asemeni dansului Calusului, ritual executat in zona Olteniei, vara, de Sanziene. In multe zone, ritualurile precizate anterior incep chiar de Ignat si se incheie de ziua Sfantului Vasile. 

Turca este reprezentat de un bot de oaie, "cu piele de iepure la barba, cu urechi de iepure si coarne de lemn", impodobit cu beteala si panglici folosite de fete pentru legatul parului. Botul are doua parti mobile, una fiind deplasata cu o sfoara pentru a face galagie, denumita pe vremuri "clantaire". Ansamblul este fixat pe o tija, tinuta de un barbat mascat astfel incat Turca sa se gaseasca deasupra capului. In timpul ritualului, in trecut, purtatorul de Turca executa un dans ritual, deosebit de interesant, dar in prezent acesta a fost tranfigurat, din cauza ca elementele rituale nu s-au mai pastrat in formula lor originala. 

In zona Muscelului, Turca era cunoscuta sub denumirea de Brezaie, alaiul fiind insotit de lautari. Se trecea din casa in casa, executandu-se foarte strict un ritual destul de complex, asupra caruia nu insistam. In unele zone din Moldova, Turca se numeste si Capra, dar, in esenta, ritualul era asemanator. 

Mosii de Craciun 

Mosii, in mitologia romaneasca, au o multitudine de semnificatii, dar prin Mosii de Craciun, potrivit lui Tudor Pamfile, romanii inteleg "pomana din mana, adica acele daruri pe care gospodina le face si le duce la alte case, spre a le da de pomana pentru sufletul raposatilor din casa ei". Mosii de Craciun se fac in ziua de Ajun, dar si in ziua de Craciun. Diversitatea acestui obicei este deosebita. Amintim unul dintre cele mai interesante, care se celebreaza in Bucovina. In noaptea de Ajun, de obicei, pe masa se pune un colac si un pahar cu apa pentru ca raposatii sa poata gusta din aceste bucate, presupunandu-se ca acestia ar reveni in aceasta noapte pentru cateva momente la casele lor. Obiceiul are conotatii precrestine. 

Pomul de Craciun 

Tudor Pamfile aprecia ca Pomul de Craciun "e o datina venita din Apus", fiind adoptata initial de catre familiile celor instariti de la orase. Pamfile chiar il citeaza pe celebrul povestitor Petre Ispirescu, care povestea ca, atunci cand a vazut primul Pom de Craciun, ar fi crezut ca in acea casa ar fi decedat cineva. 

Vinul, bautura sacra 

Vinul este bautura cea mai prezenta pe masa romanului, dar putini stiu ca la origine aceasta licoare era in fapt o bautura rituala, utilizata in acest scop cu mult inaintea sarbatorilor dionisiace in Grecia Antica. In fapt, initial a fost folosit in ritualurile dedicate zeului Mithra, viitorul Sol Invictus al Imperiului Roman. Acestuia i se oferea paine si apa cu vin, painile fiind insemnate chiar cu o cruce, viitorul simbol crestin. Cercetatorii afirma ca vinul ar fi inlocuit bautura iraniana haoma, care avea un efect devastator asupra celui care o consuma.

Sursa:9am.ro

♥ Traditii de Craciun si Anul Nou ♥

De ce 25 Decembrie?

Craciunul se sarbatoreste abia din secolul al II-lea d.C., Biserica incercand sa gaseasca o zi care sa corespunda nasterii Domnului.

Necunoscandu-se o data exacta, s-au presupus zile precum 6 ianuarie, 10 aprilie, 25 martie ori 29 aprilie, toate aceste zile fiind sarbatorite de-a lungul timpului. Multi dintre Papi au sarbatorit Craciunul in lunile martie sau aprilie, iar Estul a ales 6 ianuarie. In secolul IV s-a decis sarbatorirea nasterii in perioada Solstitiului de iarna, mare sarbatoare a popoarelor europene. Totodata cei care sarbatoreau Craciunul pe 6 ianuarie s-au decis si ei asupra zile de 25 decembrie. Asadar, aceasta zi nu este ziua reala a nasterii lui Iisus Hristos dar e foarte importanta pentru noi ca semnificatie. Nu sarbatorim 25 decembrie, sarbatorim Craciunul...

Obiceiuri din Moldova

In Moldova se zice ca spre Craciun "se pun din toate mancarurile intr-o strachina, pe prispa, sub fereastra, dar sa nu gusti din mancare, caci noaptea vine ursitorul, degusta si atunci il vezi prin fereastra". Iar in ziua de Anul Nou se zice ca "e bine ca fetele sa deschida poarta des-de-dimineata, ca se marita".

Paganii credeau ca granele au un spirit pe care, de obicei, il identificau cu un animal, astfel se explica o serie de credintei si superstitii. De pilda, in Bucovina si in Moldova, din turtele facute de Craciun se pastreaza pana primavara cand sunt puse intre coarnele vitelor cand pornesc la arat. Se spune ca acesti colaci, care se fac de Craciun, trebuie sa fie rotunzi precum Soarele si Luna.

In Botosani nu se da nimic din casa in ziua de Ajun, nici gunoiul nu se da afara; nu se imprumuta nimic. "De ajunul Craciunului si al Bobotezei, se ia din toate mancarurile de deasupra: grau, galuste etc. Iar apoi si doua placinte, una o dai intai argatului care e la vite, dar trebuie sa fie mancacios, ca apoi mananca bine vitele peste an si cealalta o rupi in bucatele s-o dumici in mancarea vitelor. Cand le dai sa manance zici: “Cinati sanatos ca si noi cinam”". (Elena Niculita)

Pe la sate mai dainuie credinta ca in noaptea de Craciun animalele ar vorbi. Satenii se tem ca nu cumva sa le auda ca acesta ar fi semn rau...

Sarbatorile in Ardeal

In Ardeal, sarbatorile de Craciun incep de la Sf. Nicolae (6 decembrie), cand fetele se aduna in grup, inca din seara de 5 decembrie, si framanta placintele care vor fi unse cu ou, pentru a doua zi. Doar la 9 fix seara, nici un minut mai devreme sau mai tarziu, navalesc flacaii si se incinge petrecerea, cu glume si lapte parfumat. O credinta ciudata a colectivitatii de germani este aceea practicata de Sfanta Lucia (12 decembrie), cand capul familiei umbla cu o tava pe care este asezate, pe jar, o crenguta cu care afuma si cele mai ascunse cotloane ale casei, surii, beciului, podului.

Tot in Transilvania se obisnuieste ca in noaptea de Craciun, la un semn al diacului, mirenii sa arunce cu boabe de porumb strigand: "Rod in cucuruzi!". Se pare ca acest obicei este o transformare interesanta a unui obicei din Polonia, unde mirenii arunca in preot cu boabe de ovaz - in amintirea lapidarii Sf. Stefan.

Colindatul in Maramures

Semnificatiile colindatului se pierd departe in negura vremii. Colindatul simbolizeaza in esenta, moartea vechiului an si nasterea celui nou. Si, dincolo de semnificatia religioasa, colindele pot fi considerate cu usurinta drept rituri stravechi ce amintesc de un cult al fertilitatii, dar si rituri de pregatire a feciorilor pentru viitoarea viata de familie.

Cetele de feciori se formau in vechime dupa Sfantul Andrei sau chiar dupa Sfantul Nicolae. Ele cuprindeau un numar impar de persoane de 3, 5 sau 21 de baieti, in functie de cati se aflau in sat cu varste cuprinse intre 18-20 de ani si erau necasatoriti.

Unii dintre ei licitau pentru functia de vataf mare. Aceasta functie se nogocia, iar cel care depunea o garantie mai mare, era ales, dupa care, banii adunati, ii reveneau lui. Tot acum se aleg un vataf mic, un stegar, un casier si un colcer (care are grija de alimente) precum si un crasmar care era responsabil cu bautura.

Vataful mare alegea o gazda din sat si, daca nici unul nu stia sa cante la vreun instrument, se tocmeau lautari. Feciorii invatau colinde, faceau steagul si isi pregateau straiele de sarbatoare.

Intre Craciun si Anul Nou ceata de feciori se muta cu totul la gazda pe care au ales-o. Pe toata aceasta perioada, ei locuiau in cea mai mare camera, iar gazdele erau pentru ei, mama si tata. Barbatul supravegea disciplina cetei de feciori iar femeia avea grija de curatenia gospodariei.

Pe toata perioada colindatului feciorii nu aveau voie sa umble singuri, ci numai in ceata. De multe ori, unii dintre ei se legau fartati, o legatura cu mult mai puternica decat cea a fratilor de sange. Daca unul dintre ei incalca regula si pleca de unul singur era prins si legat de maini si de picioare, dupa care era plimbat cu sania prin tot satul. In tot acest timp, el striga: "Cina face ca mine, asa sa pateasca"!

Romanian Winter Season Traditions

Romanian Winter Season Traditions

In Romania, the winter holiday season is truly in full-swing from December 24 to January 7. Highlights include: Christmas Day, New Year and Epiphany, with their respective eves. The most important feature of these celebrations is their unique variety of colorful Romanian customs, traditions, and believes, of artistic, literary, musical, and other folklore events, which make the winter holidays some of the most original and spectacular spiritual manifestations of the Romanian people.

Children of all ages go from house to house singing Christmas carols, or through the streets on New Year's Eve reciting congratulatory verse. The whole traditional village participates in waists, although mostly children practice this custom.

The Caroling * Colindatul

The Star Carol * Steaua

The Goat Tradition * Capra

Bear Custom * Ursul

The Little Plough * Plugusorul

Sorcova

The Caroling * Colindatul

Traditionally, during the first hours after dark on Christmas' Eve is the time for children to go caroling and the adults stay home to greet them. As they go caroling from house to house, the children receive treats like candy, fruit, baked treats and sometimes even money in appreciation of their performance and as a sign of holiday good will.

The grown-ups caroling goes on Christmas evening and night. The waits -young and mature people - gather in groups and they choose a leader. When they are in the front yard of a house, they perform their repertory to the host. The songs are always accompanied by dance. When the performance is over, the host invites the carolers inside the house for food, drinks and presents.

The Star Carol * Steaua

Children make a star using colored paper and then they put in its middle an icon of Jesus. Many of children decorate their star using shiny tinsel. The “Star Carol” is a tradition during the 3 days of Romanian Christmas.

While holding the star in the hands the children sing:

"The star has appeared on high,
Like a big secret in the sky,
The star is bright,
May all your wishes turn out right…"

The Goat Tradition * Capra

Throughout the season, teenagers and young adults especially enjoy caroling with the “Goat”. The “Goat” is actually a usually boisterous young person dressed up in a goat costume. The whole group dances through the streets and from door to door, often with flute music. This tradition comes from the ancient Roman people and it reminds us of the celebration of the ancient Greek gods.

This custom is also called "brezaia" in Wallachia and Oltenia, because of the multicolored appearance of the goat mask.The goat jumps, jerks, turns round, and bends, clattering regularly the wooden jaws.

Bear Custom * Ursul

This custom is known only in Moldavia, a part of Romania, on the Christmas Eve. In this case a young person dresses up in a bear costume adorned with red tassels on its ears, on his head and shoulders. The person wearing the bear costume is accompanied by fiddlers and followed by a whole procession of characters, among them a child dressed-up as the bear's cub. Inspired by the crowd’s singing:

"Dance well, you old bear,
And I’ll give you bread and olives",

the bear grumbles and imitates the steps of the bear, striking strongly against the earth with the soles of its feet to the sound of drums and pipes.

The Little Plough * Plugusorul

Plugusorul is a small plough. In Romanian folklore is a traditional procession with a decorated plough, on New Years' Eve. This is a well wishing custom for the field fruitfulness into the new year. This custom arises from "Carmen arvale", a Roman wish for bountiful crops.

The ploughmen are teenagers and children carrying whips, bells and pipes in their hands.

Mâine anul se-nnoieşte, Pluguşorul se porneşte Şi-om începe a ura, Pe la case a colinda.

Iarna-i grea, omătu-i mare, Semne bune anul are; Semne bune de belşug, Pentru brazda de sub plug."

Sorcova

"Sorcova" is a special bouquet used for New Year's wishes early New Year’s morning. Children wish people a “Happy New Year!” while touching them lightly with this bouquet. After they have wished a Happy New Year to the members of their family, the children go to the neighbors and relatives. Traditionally, the "Sorcova" bouquet was made up of one or several fruit - tree twigs (apple-tree, pear-tree, cherry-tree, plum-tree); all of them are put into water, in warm place, on November 30^th (St. Andrew’s Day), in order to bud and to blossom on New Year's Eve.

Sorcova, vesela, Sã trãiti, sã-mbãtrâniti, Ca un mãr, ca un pãr, Ca un fir de trandafir, Tare ca piatra, Iute ca sãgeata, Tare ca fierul, Iute ca otelul, Peste varã, primavarã, Nici capul sã nu te doarã, La anu' si la multi ani !

Merry Sorcova, May your health be strong And you life long: As an apple tree As a pear stately As a rose bush fair Blossoming beyond compare: Strong as a granite rock Quick as an arrow’s shock Hard as an iron bar Tougher than steel by far, Over summer, over spring, May your health be great A New Year with happiness And in everything success.

Nowadays people often use an apple-tree or pear-tree twig decorated with flowers made up of colored paper. The children receive all kinds of treats such as: cakes, honeycombs, biscuits, pretzels, candies, nuts, money.

Source: http://www.roembus.org

Sarbatorile de iarna in lume: cele mai ciudate obiceiuri de Craciun

In Suedia, exista Gävle Goat.

Este vorba despre o structura in forma de tap care este ridicata in orasul Gävle in fiecare an in preajma Craciunului, iar traditia prevede ca lumea sa incerce sa-l arda din temelii. Asta spre necazul autoritptilor locale, care in fiecare an incearca sa impiedice desfasurarea ritualului.

In Venezuela, toate strazile din capitala Caracas sunt inchise in Ajunul Craciunului, pentru ca toata lumea merge la biserica pe patine cu rotile.

In Groenlanda exista un obicei pentru care trebuie sa ai un stomac tare. Momentul Kiviak presupune sa mananci o pasare moarta, din care in prealabil ai scos maruntaiele putrezite in ultimele cateva luni in care a stat ingropata in pamantul inghetat.

In timp ce in mai toata lumea gospodinele se spetesc sa pregateasca tot felul de bunatati pentru masa de Craciun, in Japonia doamnele pot sta linistite. Asta pentru ca de ani buni incoace masa traditionala este alcatuita din preparate de la KFC.

Da, ati citit bine! Japonezii prefera produsele acestui lant de fast-food datorita unei campanii de marketing foarte ingenioase realizata acum 40 de ani.

Norvegia are si ea un obicei al sau. In seara de Ajun, toti norvegienii isi ascund preventiv toate maturile, pentru ca spiritele si vrajitoarele rele sa nu poata calatori pe ele.

Craciunul poate aduce vesti bune pentru celibatarele din Cehia. Este nevoie doar de o pereche de pantofi. Procedura este simpla. O fata singura trebuie sa mearga in timpul zilei afara, sa se aseze cu spatele la usa casei si sa arunce peste umar un pantof. Daca aterizeaza cu varful spre usa, inseamna ca se va casatori in urmatorul an, iar daca va ateriza cu calcaiul spre usa, va ramane celibatara.

In multe culturi exista traditia Scenei Nasterii, dar in Spania, Portugalia si Italia este putin mai aparte. In aceste tari a devenit o traditie ca pe langa cei trei magi, Maria, Iosif si pruncul Iisus in Scena Nasterii sa mai fie inclus un personaj: o figurina care isi face nevoile si care poate fi chiar reprezentarea unei vedete. Printre cele mai cautate figurine sunt cele cu Barack Obama.

Sarbatori de iarna in lume

Daca privim istoria omenirii in urma cu cinci mii de ani, poate chiar mai mult, observam ca sarbatorile erau incarcate cu traditii, folclor, obiceiuri si petrecere.

Luna decembrie, sau mai degraba sezonul de iarna, este remarcata de catre oameni in multe parti ale lumii in diferite zile de sarbatoare. Cele mai multe dintre ele sunt legate de solstitiul de iarna intr-un anume fel, mai ales in emisfera nordica. Acest lucru se datoreaza faptului ca in acea zi, din cauza inclinarii axei Pamantului, orele din timpul zilei sunt cele mai putine in emisfera nordica, iar orele de noapte sunt cele mai multe (in emisfera sudica, este invers). Acesta este motivul pentru care cele mai multe traditii alesarbatorilor de iarna isi au radacinile in emisfera nordica.

Dar sarbatorile de iarna sunt, de asemenea, asociate cu zile religioase. De fapt, cuvantul "holyday/sarbatoare", a fost derivat de la "holy/sfant" si "day/zi", pentru ca initial sarbatorile delimitau zilele religioase.

Iata cateva dintre sarbatorile de iarna celebrate in intreaga lume:

Craciunul

Crestinii din intreaga lume sarbatoresc aceasta sarbatoare de iarna pe 25 decembrie. Ei merg la biserica, decoreaza pomul de Craciun, isi daruiesc cadouri, iau o cina traditionala, familiile petrecandu-si intreaga zi impreuna. In anumite parti ale Europei, se canta colinde de Craciun, steaua asezata in varful unei prajini fiind un simbol extrem de valoros.

Craciunul in Romania

Sf. Lucia

Aceasta este o sarbatoare de iarna celebrata pe 13 decembrie in Suedia, in cinstea Sf. Lucia, care a trait in secolul al treilea si este considerata sfanta protectoare a luminii. Fetele tinere imbraca rochii lungi, albe, cu esarfe rosii legate la brau si poarta o coroana cu lumanari aprinse pe cap. Ele canta colinde in scopul de a-si trezi familiile si a le aduce chifle rasucite, cunoscute sub numele de "pisicile Lucia" si cafea.

Sfanta Lucia in Suedia

Channukkah

Cunoscuta si sub numele de Hannukah, aceasta este una dintre cele mai importante sarbatori evreiesti, in special datorita conotatiilor semnificative proximitatii sale spre Craciun. Istoria acestui festival ne arata ca poporul evreu sarbatoreste revolutia impotriva suprimarii si asimilarii religiei iudaice. Este o sarbatoare ce dureaza o saptamana, din 26 decembrie pana in 1 ianuarie, pastrand menorahul, candelabrul evreiesc cu sapte brate, aprins.

menorah, Hannukah

Kwanzaa

Literalmente inseamnand "primele roade", aceasta sarbatoare isi are baza intr-un vechi festival al recoltei din Africa, celebrand idealuri precum responsabilitatea colectiva si locul de munca, autodeterminarea, cooperarea, scopul, creativitatea, credinta si unitatea. Sarbatoarea incepe in 26 decembrie si culmineaza pe 1 ianuarie, timp in care afroamericanii isi umplu casele cu legume si fructe, haine cusute speciale si aprind "kinara", un sfesnic special.

Kwanzaa

Mardi Gras

Care este de fapt "Fat Tuesday" in Franta, are loc cu o zi inainte de Miercurea Cenusie, si este, de asemenea, cunoscuta sub numele de "Ziua clatitelor" sau "Martea lasatului sec de branza". Mardi Gras este ultima zi a Carnavalului care dureaza 12 zile dupa Craciun, prin urmare, este mentionata ca A Douasprezecea Noapte, care pica in 6 ianuarie, cu exact 46 de zile inainte de Pasti. Cateva dintre orasele cel mai renumite pentru celebrarea zilei Mardi Gras sunt: Rio de Janeiro in Brazilia, New Orleans, in Louisiana si Venetia in Italia.

Mardi Gras

Hogmanay

Acesta este un cuvant originar din Scotia, care inseamna ultima zi a anului, sarbatorind practic Anul Nou, in conformitate cu calendarul gregorian, in maniera scotiana. Aceasta sarbatoare incepe in noaptea de 31 decembrie si dureaza pana pe 1 ianuarie si uneori chiar pana pe 2 ianuarie, care este sarbatoare bancara in Scotia.

Hogmanay, Scotia

Sfantul Nicolae

Aceasta sarbatoare de iarna este celebrata in Europa de Nord pe 6 decembrie. Sfantul Nicolae a fost un protector al saracilor impotriva celor bogati si puternici. Acesta este tratat ca si Mos Craciun, considerandu-se a fi numele original al lui Mos Craciun. Copiii isi aseaza cizmele pe pervaz sau langa semineu pentru ca Mos Nicolae sa le umple cu dulciuri.

Sfantul Nicolae

Ziua Bodhi

Aceasta este celebrata de catre budisti pe 8 decembrie in scopul comemorarii lui Buddha. Este considerata cea mai importanta sarbatoare pentru budisti.

Ziua Bodhi

Anul Nou Lunar

Aceasta este o sarbatoare de iarna de doua saptamani celebrata in a doua parte a lunii ianuarie sau la inceputul lunii februarie de catre coreeni, vietnamezi si chinezi. Oamenii poarta hainele cele mai bune si fac schimb de cadouri si mancare.

Anul Nou Lunar in China

Eid-al-Adha

Aceasta este o sarbatoare celebrata de catre musulmani prin pelerinajul la Mecca, care dureaza timp de trei zile, incepand din 10 ianuarie. Este o comemorare a dorintei lui Ibrahim de a-si sacrifica fiul, Ismael, la porunca lui Dumnezeu. Musulmanii il considera pe Ismael stramosul arabilor.

Eid-al-Adha, la musulmani

Las Posadas

Aceasta este o sarbatoare de iarna traditionala celebrata in Mexic intre 16 decembrie si 24 decembrie. In limba engleza, termenul „Las Posadas" se traduce "hanul", si este, prin urmare, o reconstituire a cautarii lui Joseph a unei camere la han. Prin urmare, la fiecare Craciun, exista o procesiune care transporta o papusa, care il reprezinta pe copilul Hristos si imaginea Mariei si a lui Iosif calare pe un magar mic.

Las Posadas, Mexic

Anul Nou Japonez

Celebrarea Anului Nou este unul dintre evenimentele cele mai importante din Japonia. Ajunul Anului Nou este cunoscut ca Omisoka in Japonia. Japonezii petrec mult timp la cumparaturi si curatandu-si casele pentru pregatirea noului an. Acest lucru simbolizeaza lasarea in urma a trecutului si un nou inceput. Sarbatoarea Anului Nou in sine este cunoscuta sub numele de Shogatsu. Japonezii isi decoreaza casele si daruiesc copiilor jucarii si bani si felicitari prietenilor si familiei.

joc cu mingi de Anul Nou Japonez

Sursa: roportal.ro