Ca la multe alte popoare si la români batrânii s-au bucurat de multa stima si respect, mai ales în vechime.
Respectul fata de acestia s-a pastrat si dupa moartea lor, într-o asemenea masura încât unii dintre ei au devenit un fel de semizei a caror amintire a ramas nestearsa în memoria colectiva. Un astfel de personaj celebru este si Craciun, pastorul mitic, a carui legenda a fuzionat foarte frumos cu mitul Nasterii Domnului.
Legenda spune ca, fara acordul sotului, Craciuneasa primeste în gazda pe Fecioara Maria, oferindu-i adapost în grajd. Aflând acest lucru Craciun îi taie mâinile, iar Maica Domnului i le lipeste la loc. Minunea îl converteste pe Craciun la crestinism. De bucurie ca nevasta sa a scapat de pedeapsa lui necugetata, Craciun aprinde un rug din cioate de brad în curtea lui si joaca hora cu toate slugile lui. Dupa joc împarte sfintei familii daruri pastoresti: lapte, cas, urda, smântâna.
De aici transfigurarea lui Mos Craciun într-un sfânt, care aduce de ziua nasterii lui Isus daruri copiilor, obicei care se suprapune cu amintirea darurilor pe care, dupa legenda evanghelica, le aduceau regii-magi în staul noului Mesia. Cântecele de bucurie adresate de slugile lui Craciun s-au transformat în colinde.
Traditionala sarbatoare a Craciunului nu este o singura zi ci o perioada mai lunga, incepand de la 24 decembrie si tinand pana la 6 ianuarie. Acesta includea si noaptea de Anul Nou, marind astfel valoarea festiva a Craciunului.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu