1 Decembrie - Sarbatoarea Romaniei

Serbarea de 1 decembrie - Ziua Naţională a României


Picături de iubire de ziua ta, ţara mea!
Deşteaptă-te române!-imn
Deşateaptă-te române, din somnul cel de moarte
În care te-adanciră barbarii de tirani.
Acum ori niciodata, croieşte-ţi altă soartă
La care să se-nchine şi cruzii tăi duşmani.
Acum ori niciodatş să dăm dovezi la lume
Că-n aste mâini mai curge un sânge de roman.
Şi că-n a noastre piepturi păstram cu fală-un nume
Triumfător în lupte un nume de Traian.

Semnificaţia zilei :
De sute de ani, poporul român râvnea să trăiască într-o singură ţară: ROMÂNIA. De aceea
n-a uitat niciodată fapta lui Mihai Viteazul care în 1600, zdrobind pe duşmani, a unit Ţările
Române.
Unirea Moldovei cu Ţara Românească în1858 a bucurat nespus întregul nostru popor. De
aceea la războiul pentru cucerirea independenţei au participat români de pretutindeni.
Iubindu-şi cu ardoare pamântul pe care traia, iubindu-şi patria şi râvnind întotdeauna să
trăiască liber, poporul român a ştiut să lupte şi să se sacrifice pentru acest maret ideal.
Statul român unitar, în graniţele lui fireşti, s-a format prin lupta şi jertfa românilor de
pretutindeni. Alba Iulia a devenit simbolul acestei Uniri.


Ţara mea-poezie
Avem o mandră ţară                                                                O lege avem străbună
Prin timpi de jale-amară                                                            Prin veacuri de furtună
Strămoşii se luptară                                                                  Ea n-a putut s-apună
S-o scape de stăpâni.                                                               Strivită de păgâni.
Azi singuri noi, românii                                                               Ne-a fost cel Sfânt tarie
Suntem în ea stăpâni                                                                  Şi-n veci o să ne fie
Sus inima, români!                                                                     Sus inima, români!
                                                  În ţara românească
                                                  De-a pururi să trăiască
                                                  Credinţa strămoşească
                                                  Şi graiul din bătrâni.
                                                  Spre Domnul ţării gândul
                                                  De-a pururi noi avându-l
                                                  Sus inima, români!
”Un cântec istoric”-
Un cântec istoric ne-aduce aminte                                        Treceţi batalioane române Carpaţii
Că fraţii în veci vor fi fraţi,                                                     La arme cu frunze şi flori
Un căntec de luptă bătrân ca Unirea                                      V-aşteaptă izbânda , v-aşteaptă şi fraţii
Voi compatrioţi ascultaţi                                                        Cu inima la trecători.
Nu sabii făcură Unirea ci inimi                                               Ardealul,Ardealul, Ardealul ne cheamă
La Alba cu toţii mergeau                                                       Nădejdea e numai la noi.
Toţi oamenii ţării semănară-ntregirea                                      Sărută-ţi copile, părinţii şi fraţii
Voinţa întregului neam.                                                          Şi-apoi să mergem la război.



“Veşnicia s-a născut la sat!” spunea poetul Lucian Blaga. Satul românesc este acela ce poartă peste
ani tradiţia portului, cântecului şi dansului popular. Cât timp le cunoaştem şi le transmitem din
generaţie în generaţie vom rămâne veşnic: români.. Cântecul popular ne reprezintă aşa cum am fost şi
suntem: fraţi uniţi pe glia aceasta scăldată de sânge, pe meleaguri îndrăgite de ţăranii şi conducatorii
lor. Ni-i amintim şi îi cinstim pentru că datorita unui Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare, Vlad Ţepeş,
Avram Iancu, Nicolae Bălcescu, Carol I astăzi suntem liberi şi uniţi.
Ziua de 1 decembrie este ziua în care s-a făcut dreptate. Este ziua în care au cântat toţi românii
într-un glas: Ziua Unirii!


Chiar dacă veacuri de-a rândul stăpâniri străine i-au despărţit, românii tot s-au simţit fraţi şi s-au
întâlnit pe cărările Carpaţilor, pe văile râurilor, în târgurile ţării, în luptele duse împotriva cotropitorilor
străini. Revoluţionarii de la 1848 au năzuit să înfăptuiască şi Unirea Ţărilor Române. Dar n-au izbutit
atunci. În anii următori, poporul întreg a luptat pentru Unire, socotind-o scopul cel mai înalt al vieţii.
În 1859 Moldova s-a unit cu Ţara Românescă sub măreaţa domnie a lui Alexandru Ioan Cuza.
Dar visul românilor tot nu s-a împlinit. Mai rămăsese Ardealul. Abia în 1918, la 1Decembrie visul de
veacuri al tuturor românilor a devenit realitate!

1 Decembrie 1918 ! Visul de veacuri al românilor s-a împlinit!
Vestea a străbătut ca fulgerul satele şi oraşele! Se anunţase Adunarea Naţională de la Alba-
Iulia, unde s-a hotărât Unirea Transilvaniei cu România.
Pentru visul de veacuri al poporului român sosise clipa împlinirii; trupul ţării se întregea şi cu
Transilvania . Stăpânirea străină asupra pământului românesc era alungată pentru totdeauna.
În dimineaţa aceea a zilei de 1 Decembrie 1918 , ca la un semnal, mulţimea românească a
purces spre Alba Iulia , locul adunării.