Incarcata cu vitamine, fibre, de un rosu aprins si dulce ca o para coapta, sfecla rosie nu este totusi mult prea gustata de noi, romanii.
Un articol de Zana B.
Originara din bazinul Marii Mediterane, sfecla nu se bucura de o istorie care sa inspire romane sau poezii. Poate ca cel mai interesant lucru care se poate spune despre aceasta planta este ca, desi a fost cultivata din timpuri preistorice, vechii greci si romani consumau numai frunzele, in timp ce radacina era utilizata ca medicament. Orientul Indepartat se pare ca nu a cunoscut-o pana in Evul Mediu, fiind mentionata in China doar din sec. XVIII. Primele retete romane pentru gatirea radacinei apar in sec. II si III e.n.
Sfecla rosie,cu radacina mustacioasa ca a unui nap, a fost descrisa pentru prima data ca planta legumicola comestibila in Germania, in 1558. Era o raritate in Europa acelei vremi si nici nu a devenit foarte populara pana in timpul celui de-al doilea Razboi Mondial.
Mai cu seama ca nimeni nu poate spune ceva de rau de ea. E plina de virtuti si totusi nu se afla in topul listei alimentelor preferate. Poate ca multi nu au aflat ce calitati ascunde. La o friptura de pui sau de pui o salata de sfecla se potriveste de minune desi se prefera muraturile, chiar si sfecla murata. Sigur, este buna si asa, mai ales ca, indiferent cum se mananca, fiarta, coapta sau murata, ea isi pastreaza cele doua vitamine de baza, A si C. Mai contine si unele vitamine din complexul B, dar in mod deosebit, este o sursa importanta de potasiu, fibre si acid folic, acesta din urma fiind ideal pentru femeile insarcinate.
Totusi, sfecla consumata cruda este cea mai buna. Se da sfecla prin razatoare, se adauga putin ulei, sare, zahar, suc de lamaie sau otet. Daca doriti, se pot adauga cativa fulgi de hrean ras sau se poate combina cu salata verde. Pe timp de iarna, cand nu prea avem multe cruditati cu care sa ne intarim organismul, o farfurie cu sfecla rosie ne umple de energie fara a ne incarca de calorii. Diabeticii ar trebui sa o ocoleasca totusi deoarece are cel mai ridicat continut de zahar dintre toate legumele.
Frunzele de sfecla au si ele valoarea lor si nu numai culinara. Dupa unii specialisti, sunt chiar mai nutritive decat radacina. Au de doua ori mai mult potasiu si un mare continut de betacaroten, un important antioxidant ce ajuta la combaterea multor boli. Atat sfecla alba cat si cea rosie au fost recunoscute ca excelente tonice pentru ficat. In plus, stimuleaza metabolismul si purifica sangele.
Sucul de sfecla rosie este racoritor, nutritiv si energetic. Intareste sistemul imunitar si este folosit de unii medici naturisti in anemii, tuberculoza, chiar si in unele regimuri anticancer.
Trebuie evitat insa excesul, deoarece prea mult suc de sfecla rosie poate da stari de voma si greturi, datorate eliminarii rapide a substantelor toxice din ficat.
Sfaturi:
Cand o cumparati, radacina trebuie sa fie neteda si carnoasa. Sfeclele mici sunt cele mai dulci, cele mai mari pot fi tari. Frunzele trebuie sa fie de un verde aprins, proaspete.
Se poate pastra cel putin o saptamana la frigider. Pentru a-i conserva aroma, cat si elementele nutritive, indepartati frunzele, lasand o codita intacta de 2,5cm.
Se fierbe intreaga si necuratata de coaja, intre 30 minute pentru cele mici si pana la o ora pentru cele mari.
O puteti coace tot intreaga si necuratata sau indepartati inainte coaja si codita, taiati sfecla felii, stropiti cu ulei si coaceti 25 - 30 minute. O vreti mai picanta? Presarati sare, cimbru uscat, marar, maghiran sau oregano inainte de a o stropi cu ulei si de a o pune in tava.
O alta metoda de a o prepara este la aburi. Spalati bine sfecla, taiati frunzele si lasati codita. Puneti sfecla intreaga intr-o oala, turnati suficienta apa peste ea si acoperiti vasul cu o folie de aluminiu. Lasati-o in cuptor cam o ora pana se inmoaie. Cand se raceste, coaja se indeparteaza usor prin frecare.
Daca vreti sa preparati un sote, amestecati sfecla taiata cubulete cu ulei si putina apa. Amestecati des si mai adaugati apa pentru ca sfecla sa se inmoaie. Puteti adauga sare, piper si verdeturi.Ca sa-si pastreze culoarea, turnati de la inceput un strop de suc de lamaie in tigaie.
Salata de pui cu sfecla rosie si tarhon
Ingrediente:
Un piept de pui,
1 sfecla rosie,
2 mere,
o telina,
2 morcovi,
sare,
1 lingura mustar,
4 linguri maioneza,
piper,
tarhon verde,
1 salata verde.
Preparare:
Pieptul se fierbe in apa cu sare. Sfecla se coace in cuptor. Cand carnea a fiert, se taie cuburi si se amesteca cu sfecla curatata si taiata tot cuburi. Se curata merele, telina si morcovii si se dau prin razatoare. Se amesteca apoi mustarul cu maioneza, se rastoarna peste legume si fructe si se sareaza.
Salata verde se spala, se zvanta de apa, se asaza intr-un bol, se pune salata si peste ea se presara tarhon taiat fin.
Sfecla rosie in sos alb
Ingrediente:
500g sfecla rosie,
100ml vin alb,
1 ceapa rosie,
1 lingura miere,
2 catei usturoi,
3 linguri otet,
1/2 lingurita enibahar boabe,
6 boabe piper,
5 linguri ulei de masline,
piper pisat,
sare,
150g Gorgonzola,
tarhon.
Preparare:
Se spala bine sfecla si se fierbe in apa 30 minute. Cand este gata se raceste, se curata si se taie felii.
Pregatim o marinata pentru sfecla astfel: se amesteca mierea cu otet si se incalzeste. Se pune usturoiul pisat si boabele de piper si enibahar pisate in piua cu putina sare, se adauga apoi 4 linguri de ulei. Se marineaza feliile de sfecla cca. 20 minute la foc moale. Cand sunt gata se potrivesc de sare si piper.
Se toaca ceapa si se zdrobeste branza. Se incinge restul de ulei si ceapa se caleste. Se adauga branza si vin, sare si piper. Se da la foc moale pana se topeste branza.
Sfecla se serveste cu sos de branza si tarhon. Alaturi puteti aseza si cartofi fierti, intregi.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu