Vaporul dragostei

Aceasta este povestea Sarei si a printului Edward...

A fost odata o printesa pe nume Odette care avea ca sluga pe fata gradinarului pe care o chema Sara, ce era deosebit de frumoasa si iseata. Odette se purta foarte urat cu Sara pentru ca era invidioasa pe frumusetea acesteia si o punea la tot felul de treburi grele gandindu-se ca facand-o sa munceasca toata ziua frumusetea acesteia va pali.

Sara insa era foarte calma si ii placea sa munceasca iar din cand in cand canta cantece de dragoste, atat de frumos incat pana si printul tata o asculta privind-o de la balconul castelului. Ele erau de varsta apropiata, iar in ziua cand printesa Odette implini 20 de ani, negasindu-si nici un print pe gustul ei hotara sa plece in lume pentru a-si gasi alesul. Parintii ei incepura sa planga insa nu reusira sa o induplece in nici un fel astfel incat hotarara sa-i dea binecuvantarea si ii poruncira Sarei sa o insoteasca.

Acestea mersera cu caleasca aproape o luna pana cand iesira din regatul pe care printul il stapanea si ajunsera la o mare. Acolo se oprira la un han unde auzira ca cei mai bogati printi de peste mari si tari s-au inscris la o licitatie pentru cele mai frumoase 7 castele din tinuturile apropiate si ca ei vor avea dreptul, daca vor, sa-si aleaga si o sotie pe care o considera demna de ei deci contesele, printesele si baronesele care se considerau demne de acesti domni se puteau urca la bordul vasului care trebuia sa-i poarte pe acestia catre castelele mult visate. A doua zi Odette avu grija sa o imbrobodeasca pe Sara incat aceasta sa para o batranica si urca la bordul vasului care si pleca in larg. Acolo intalni alte domnite care mai de care mai cochete care nu stiau cum sa iasa in evidenta pentru a atrage atentia stimabililor domni.

Sara privea si ea la celelalte printese uimita de frumusetea lor si a vesmintelor acestora. Ar fi vrut si ea, ca orice fata sa imbrace macar o data o astfel de rochie insa nici nu indraznea sa viseze la asa ceva, stiind ce rang avea. Odette si Sara se dusera in apartamentul special amenajat pentru ele pe vas pentru a se pregati de cina unde aveau sa apara si domnii. La cina, in sala impresionanta cu tot felul de bunatati aparura domnii care mai de care mai frumosi. Sara nu avea voie sa intre acolo insa privea pe un geam aflat indaratul unei scari. Cand vru sa iasa de acolo se lovi de un tanar care tocmai cobora si vru sa o ia la fuga insa broboada de pe cap i se agata intr-un cui si se infatitisa astfel tanarului acela care nu era altul decat cel mai bogat si mai frumos print din acea vreme care nu se grabise la cina deoarece el nu intentiona sa-si aleaga nici o sotie..

La vederea Sarei, care desi era imbracata cu haine ponosite, acestea nu se vedeau deoarece ii era luminata doar fata de lumina ferestrei inima acestuia incepu sa bata puternic. Ei se privira pret de un minut fara sa-si spuna un cuvant. - Buna seara frumoasa domnita, ii spuse acesta cand se dezmetici. Dar ea fugi cat o tinura picioarele in camera isi trase putin sufletul si apoi incepu sa planga. Se indragostise la prima vedere. Printul o urmarise cu privirea si vazuse unde a intrat, insa nu vroia sa o speria mai tare asa ca se hotara sa-i vorbeasca a doua zi. Se facu dimineata si Odette se trezi tare greu deoarece petrecuse pana tarziu cu printii si printesele si era tare suparata ca printul dorit de toate fetele nu le bagase in seama pe nici una aseara. Era vorba chiar de printul intalnit de Sara. Acesta veni la usa unde o vazuse intrand si astepta sa iasa insa nu mica ii fu mirarea cand o vazu pe Odette insotita de o babuta. Nici nu se apropie de ea. Aceasta cand il vazu vru sa-l urmeze insa el pleca grabit..
- Hai mai repede toanto, asta e printul cu care vreau sa ma marit !
- Da, doamna, spuse Sara care nu-si putu stapani lacrimile

Printul al carui nume era Edward se opri chiar in locul unde o intalnise pe Sara si gasi acolo, broboada ce-i ramasese agatata de scara. Ii veni un miros imbietor de mosc alb si de bujor care-i puse stapanire pe toate simturile si printul, care si el se indragostise la prima vedere de Sara se hotara si mai aprig s-o gaseasca. Zilele treceau si el nu intelegea cum de fiinta aceea angelica pe care o vazuse langa fereastra nu e printre toate aceste doamne. Odette tot incerca sa intre in vorba cu el dar el nici nu o baga in seama. Devenise din ce in ce mai trist si suferea enorm. Se gandea chiar sa renunte la licitatie insa orice ar fi ales trebuia sa ramana pe vas pana ajungeau la primul castel. A doua zi se anunta « Maine vom ajunge la primul castel. Cel care liciteaza cel mai mult are dreptul sa-si aleaga primul sotia dintre toate doamnele aflate pe vas. Alegerea se va face prin urmatoarea modalitate : Fetele se vor aseza la rand iar printul castigator se va opri in dreptul alesei sale.

Odette nu stia cum sa se faca remarcata mai repede in fata lui Edward si se hotara sa-i vorbeasca intr-un fel sau altul si urmata de Sara care arata tot ca o babuta se duse langa el. Acesta privea marea si se gandea cum e cu putinta ca ea sa fi disparut fara urma.
- Buna ziua printe Edward, spuse Odette
- Buna ziua doamna, ii raspunse Edward privind-o trist
- V-am vazut atat de trist si m-am gandit ca poate compania mea va va mai inveseli putin.
- Multumesc, sunteti amabila.
Odette ii facu branci Sarei sa plece de langa ea iar cand aceasta trecu prin spatele printului care inca privea marea, vantul purta catre acesta acelasi parfum de mosc alb si bujor pe care acesta nu-l putea uita. Se intoarse repede crezand ca e una dintre fetele cunoscute de pe vas dar o vazu doar pe batranica plecand . Ii trecu insa prin cap o idee si se duse dupa ea. Odette ramase cu gura casca. Edward o ajunse din urma pe batranica si o opri.
- E cumva broboada dumneavoastra, doamna ? Sara se intoarse. Edward o putea privi acum de aproape si chiar daca Odette o pusese sa se de-a pe fata cu funingine ochii ei albastri si buzele rosii il facura pe Edward sa tresara.
- Dar tu nu esti o batranica !
- E broboada mea, domnule, spuse Sara. Va rog sa ma iertati si sa nu-i spuneti stapanei mele ca priveam pe geam in acea seara.

Cu aceste cuvinte Sara a vrut doar sa-l roage sa nu o spuna lui Odette, ea negandindu-se nici o clipa ca Edward s-ar uita vreodata la ea, insa a spus mult mai mult decat credea.

Veni ziua primei licitatii a celui mai frumos dintre cele 7 castele. Edward era cel mai bogat dintre printi tatal lui fiind stapan peste 2 tari asa ca oferi cel mai mare pret pe acel castel si castiga. Veni momentul alegerii unei sotii si spuse ca doreste sa-si aleaga una dintre fetele de pe vas. Acestea se asezara una dupa alta si el cum trecea de cate una acestea incepeau sa planga de necaz. Ajunse in dreptul lui Odette si o depasi si pe ea si desi nu era ultima ea incepu sa strige furioasa :
- Cum, nu ma alegi pe mine, printre, ce alta fata mai frumoasa si mai bogata dintre toate acestea ai sa gasesti.
- Aici, printre voi nu sunt toate fetele care au fost pe vas. Lipseste una !
- Una? spusera toti in cor
- Da…. ea ! si se indrepta catre Sara care era retrasa si plina de lacrimi convinsa ca va alege pe una dintre ele.
- Eu ? Va inselati printe, eu nu sunt ca aceste doamne !
- Ea e servitoarea mea, e fata gradinarului, striga Odette furioasa !
- Eu pe ea o aleg, spuse Edward ! Ea e cea mai frumoasa pentru mine si va fi la fel de bogata ca voi dupa ce va fi sotia mea.

Asa ca Sara si Edward si-au luat ramas bun de la ceilalti si au intrat in castel, unde l-au adus apoi si pe gradinar si pe parintii lui ca sa aiba grija nepotilor si au trait fericiti cu totii pana in zilele noastre.