Povestea tradiţiilor de Crăciun

În trecut, Sărbătoarea Naşterii Domnului a fost influenţată de elemente păgâne. Astăzi, ea tinde să sufere noi transformări prin globalizare.

Ritualurile de Crăciun sunt aceleaşi an de an: bradul împodobit, schimbul de cadouri frumos ambalate, mâncare multă, colinde. Fiecare dintre aceste tradiţii are propria ei poveste. Toate au însă în comun un amestec de elemente creştine şi păgâne.

Sărbătoare de origine creştină, Crăciunul semnifică Naşterea Domnului. Niciuna dintre evanghelii nu precizează data naşterii lui Iisus. Prin urmare, în anul 354, Papa a stabilit ziua de 25 decembrie. Alegerea nu a fost întâmplătoare.

Data coincide cu festivităţile prilejuite de solstiţiul de iarnă şi de naşterea zeului Soare. Prin asocierea celor două evenimente, mai-marii bisericilor creştine au mizat pe atragerea de noi adepţi. În jurul identităţii lui Moş Crăciun s-a croşetat mult, existând numeroase versiuni.

Cel mai adesea este asociat cu Moş Nicolae sau este considerat un descendent al celor trei magi. Moş Crăciun a fost prezentat lumii pentru prima dată de ilustratorul Thomas Nast, în 1868. Costumat iniţial în verde, cel care avea să devină preferatul copiilor a fost localizat de graficianul Sundblom la Polul Nord, unde trăieşte înconjurat de reni şi spiriduşi.

Popularitatea uriaşă de care se bucură astăzi i-a fost adusă de Coca-Cola, care, în secolul al XX-lea, s-a erijat într-un consilier de imagine remarcabil.

Pentru lumea contemporană, sărbătorile de iarnă fără brad sunt de neimaginat. Originile acestui obicei sunt îndepărtate şi neclare. Celţii acordau o preţuire deosebită pinului, simbol al forţei şi al vieţii. Mai târziu, scandinavii înfigeau un brad pe acoperişul casei. În 1521, bradul şi-a făcut intrarea în Alsacia, şi de atunci familiile au început să-l împodobească. O altă tradiţie spune că împodobirea bradului a fost introdusă de Martin Luther.

Cum au reinventat britanicii sărbătoarea!

Pe parcursul celui dintâi mileniu, Crăciunul era o sărbătoare fără prea mare importanţă, în parte şi din cauză că prim-planul era deţinut de alte probleme. Dezbaterile teologice erau aprinse. Bisericile s-au despărţit. Unii episcopi au fost exilaţi. Oraşele s-au răsculat.

Când s-a instalat pacea, venirea pe lume a lui Iisus a crescut în importanţă. Influenţele păgâne au continuat însă. Aşa se face că, în Anglia, în 1647 puritanii au interzis orice fel de sărbătoare, din cauza excesului de băutură, mâncare şi chefuri. Protestele care au urmat i-au determinat să revină asupra hotărârii. Şi în Massachusetts, Crăciunul a fost interzis între 1659 şi 1681.

După obţinerea Independenţei, americanii vedeau în această sărbătoare un obicei britanic, demn de dispreţ şi puneau accentul pe Thanksgiving. Până aici, britanicii nu au contribuit cu nimic. Odată cu era industrială, care a luat naştere în Marea Britanie, situaţia s-a schimbat radical. Cel puţin aşa cred britanicii, care îşi arogă o contribuţie majoră la varianta contemporană a evenimentului.

Mai exact, meritul principal i-ar reveni lui Charles Dickens, care a scris "A Christmas Carol", unde a fixat o serie de obiceiuri încetăţenite astăzi pe tot globul.

Într-o singură săptămână au fost vândute peste 6.000 de exemplare, ceea ce ar constitui un record şi astăzi.

Familia, şi nu comunitatea, în centru

Dincolo de controverse, scriitorul are meritul de a-i fi determinat pe britanici să renunţe la cele 12 zile de petreceri, în favoarea uneia singure. Iniţiativă mult mai potrivită cu programul de lucru impus de fabricile care apăreau.

Timpul devenise mult prea preţios pentru a permite mari reuniuni. Un alt obicei readus în memoria britanicilor de către autor este friptura de curcan. Plus actele caritabile şi celebra budincă englezească. Victorienii, dornici oricând să inventeze o tradiţie, pentru a pretinde apoi că ea a existat dintotdeauna, au speculat succesul cărţii şi au adoptat "noul Crăciun". Cu mici ajustări. Prinţul Albert a adus din Germania natală bradul.

Colindul, cea mai răspândită tradiţie a românilor

În unele zone din România, în Ajunul Crăciunului, gospodarii îşi strâng din sat tot ce au împrumutat. Părinţii pun copiilor bănuţi în buzunare de Crăciun pentru ca anul viitor să fie îmbelşugat. Tot în Ajunul Crăciunului, pâinea se aşază sub masă pentru a aduce noroc familiei, iar sub faţa de masă se pune pleava de grâu, pentru belşug.

In orice loc din România, Crăciunul începe cu postul care durează şase săptămâni. În unele părţi ale ţării există un obicei numit "Umblatul cu icoana", care semnifică naşterea lui Iisus. În nordul Moldovei, nimeni nu are voie să descopere masa din Ajun până nu intră preotul pe uşă. La sate, în Ajun merg la colindat şi copiii, şi adulţii. Colindele cea mai răspândită tradiţie a românilor - transmit urări de sănătate, rod bogat, împlinirea dorinţelor în noul an.