Baba iarna intra-n sat... de Otilia Cazimir

Alergand ca de napasta, Au venit buluc pe coasta Doi baieti, mai isteti, Sa dea veste la neveste C-au vazut in deal la stana, Coborand din varf de munte, Peste ape fara punte, Iarna sura si batrana... Mai tarziu, mai pe-nserat, A intrat si baba-n sat: Uite-o-n capul podului, In vazul norodului, Pe-un butuc de lemn uscat, Cu cojoc de capatat, Cu naframa de furat, Cu catrinta de aba, Vantul sa-l strecori prin ea! Si cum sufla-n pumnii reci, Scoate pacla pe poteci, Iar pe fund de vai destrama Neguri vinete, de scama... Si-au iesit baietii mici, Mici si multi Si desculti, Si cativa mai maricei, Cu biciusti si cu nuiele Si cu prastii subtirele, Sa alunge de pe-aici Iarna cea cu ganduri rele... Doamna-gerului, batrana, S-a sculat de la pamant. Si-naltand spre cer o mana, Ca o cumpana uscata De fantana. A pornit in jos pe vant, Incruntata, blestemand, Si-a lasat in urma ei Promoroaca si polei. Pe ogoare, corbi si cioare, Prin paduri, lupii suri, Si de-a lungul drumului Numai scama fumului...